.... Suntem o echipa mica de oameni harnici si onesti. Echipa este variabila, de la unul la sase oameni, in functie de perioade financiare mai bune sau mai rele. Din echipa consideram ca mai fac parte in mod virtual toti donatorii si sponsorii, caci prin fiecare leu primit am facut un pas inainte in protectia animalelor. Ne-am nascut in Bucuresti, in anul 2002. Numele ONG-ului vine de la ziarul "Cutu, cutu", primul ziar pentru protectia animalelor din Romania.
Am trecut prin toate etapele, de la tineri entuziasti, care faceau ORICE (ajutand numai animalele care ne cadeau in raza vizuala), pana la oameni cu experienta, axati numai pe ce consideram ca este PRINCIPAL (ajutand toate animalele, simultan, care se vad si care nu se vad in raza noastra vizuala imediata, dar care stim ca exista si au nevoie de noi).
Am inceput prin a da o mana de ajutor altor asociatii, de pilda in adaposturi, continuand cu tratarea si sterilizarea multor animale de pe strada, din Bucuresti si din localitatile din jur, apoi promovand un program de adoptii, caruia nimeni nu ii dadea sanse la inceput. Am dat de atunci in jur de 1500 de caini si pisici la stapan, cu contract de adoptie. Apoi am inceput sa facem lobby la Primarie impotriva eutanasierii cainilor strazii (degeaba!!!) si mai pe urma am facut lobby la Parlament pentru a se emite "legea sterilizarii" (Legea ar obliga fiecare primarie sa sterilizeze cainii strazii de pe raza ei. Nu s-a dat nici pana azi). Am organizat vreo 8 pichetari de-a lungul vremii, La Parlament, la Guvern, la Primarie... Am contribuit la emiterea Normelor de aplicare la Legea pentru protectia animalelor 9/2008, dand statul in judecata, alaturi de alti colegi. Am fost dintre fondatorii primei federatii pentru protectia animalelor fara stapan, FNPA. (Am dat anunturi in ziar ca sa ne cunoastem noi intre noi, ONG-urile, am fost activi la conferinte, am depus actele de infiintare, am gasit un sediu si am comunicat cat s-a putut de mult atat cu cei inscrisi in federatie cat si cu cei ramasi pe dinafara). Am colaborat cu Primaria Capitalei cand au inceput sterilizarile si am reteritorializat 2000 de caini, care altfel, nu ar fi fost sterilizati. Am avut contract de prestari servicii cu Primaria Buftea si am sterilizat cu banii acesteia in jur de 500 de caini. Am participat la sedinte si am avut un rol activ in emiterea HCGMB 243/2008 privind sterilizarea si reteritorializarea de catre stat, HCGMB 16/2009 privind sterilizarea la cabinetele veterinare cu banii primariei si HCGMB privind infiintarea Politiei Veterinare-ASPA, contribuind la conceperea statutului. De fiecare data am avut fluturi in stomac, simtind ca nu facem ce trebuie caci actiunile noastre erau LOCALE si lipsite de eficienta, in urma noastra ramanand foarte foarte multe alte animale bolnave, nesterilizate, neadoptate, lovite, accidentate si otravite. Ar fi trebuit sa avem 1% din PIB ca sa le putem ajuta pe toate! In vreme ce noi adeseori nu am avut bani nici de salarii, desi am lasat orice alt job si singurul nostru serviciu, 12 ore pe zi era PROTECTIA ANIMALELOR (nu un hobby). Unii oameni ne-au calomniat ca nu vrem sa ajutam animalele, negandindu-se ca nu avem bani ca sa ajutam toate acestea foarte foarte multe cazuri. Ni s-a cere ajutorul cam pentru 10 interventii pe zi, pentru pisici si caini, care sunt loviti de masini, otraviti, de sterilizat, de adoptat, si rezolvarea acestor cazuri ne-ar costa multe milioane pe zi sau chiar zeci de milioane, daca ne gandim cat costa o operatie in ziua de azi, plus radiografia si medicamentele aferente.
Cum ne-am putea clona in milioane de exemplare ca sa ajutam toate aceste animale si sa nu mai moara? Aceasta era intrebarea obsesiva. Incetul cu incetul, manati de dorinta de a ajuta toate animalele simultan, a inceput sa se contureze o solutie salvatoare: educatia.
Am ajuns la concluzia ca numai educatia sub forma de informare permanenta permite ca sa integram cat mai multe animale in programul de salvare (intelegand prin salvare tratarea, sterilizarea, adoptia si bunastarea la un loc). Invatand oamenii ce au de facut, ei vor proceda in consecinta si e ca si cum ne-am clona pe noi insine si am fi in fiecare loc unde sunt animale de ajutat.
Ne-am propus sa INVATAM oamenii ce au de facut si sa le punem la dispozitie informatii cu privire la centrele care ofera gratuitati si reduceri.
Daca oricum ofeream aceasta informatie la telefonul care suna continuu din partea oamenilor disperati, de dimineata si pana seara tarziu, ne-am gandit sa transmitem aceasta ampla experienta a noastra in toate domeniile protectiei animalelor in informatie accesibila oricui, nu doar celui care are norocul sa dea de noi. (Protectia animalelor e un ocean foarte vast, impartit in ramuri si subramuri de activitate).
Incetul cu incetul, se intrevede ideea unui CENTRU DE INFORMARE. In locul unui adapost (nu am avut niciodata atatia bani cat sa cumparam un teren!), si unde am tine doar 400 de caini, vom ajuta simultan 40.000 de caini, ai caror stapani si protectori de zona ar fi dintr-o data responsabili!
Vom aduce informatia iubitorilor de animale, detinatorilor de animale si celor care sunt impotriva animalelor. Dupa ce sunt informati, oamenii abia atunci au posibilitatea sa aleaga. Nu poti sa te superi pe un cetatean care tipa sa fie eutanasiati cainii pentru ca a fost muscat, daca nu stie din ce cauza apar ei si ca prin eutansiere nu se rezolva in veci aceasta problema! Noi ii spunem cum e cu cainii de pe strada si el abia atunci poate sustine in mod corect eutanasierea lor sau solutii civilizate.
In prezent derulam programul "Sterilizati. Stop abandonului!" sub forma de spoturi tv, radio, afise si fluturasi. Suntem foarte fericiti ca am ajuns in acest punct! Spoturile au fost mediatizate pe posturile tv si de radio, afisele noastre sunt lipite pe stalpi iar flyerele au ajuns in casutele postale:
http://www.cutu-cutu.ro/content/campania-sterilizeaza-stop-abandonului
_0.jpg "Mascota asociatiei cutu,cutu(3).jpg")
Română
English