Teste pe animale

Foarte multe animale sunt folosite in cercetarile stiintifice si medicale. In aceste experimente sunt folosite, adesea, metode crude de testare. Experimentele pe animale sunt atat crude cat si inutile, iar oamenii nu au nici un drept in a supune niste animale nevinovate la o asemenea tortura. Chiar unii oameni de stiinta sunt de parere ca medicamentele nu ar trebui sa fie testate pe animale, in primul rand pentru ca organismul acestora este diferit de al oamenilor si reactioneaza diferit la substantele chimice. Rezultatele obtinute in urma unor teste pe animale nu sunt de incredere.

Exista numeroase cazuri care evidentiaza absurditatea asumarii ideii ca oamenii si animalele sunt atat de similari incat experimentele pe acestea din urma sa aiba rezultate folositoare. De exemplu: morfina are capacitatea de a calma oamenii, dar nu si pisicile; cortizonii cauzeaza anomalii ale puilor de soareci, dar nu si la oameni; penicilina poate sa omoare porcusorii de guineea si hamsterii, iar aspirina este otravitoare pentru pisici. Daca cercetatorii s-ar fi bazat pe experimentele pe animale, astazi nu ne-am fi putut trata cu penicilina sau digitalis (un medicament folosit de pacientii bolnavi de inima, dar care a fost interzis foarte mult timp pentru ca s-a descoperit ca provoaca cresterea presiunii sangvine a cainilor).

Nu am fi folosit nici cloroformul (un anestezic comun, care nu a fost folosit initial pentru ca, in urma experimentelor, s-a dovedit ca este toxic pentru caini) si nici aspirina (care provoaca deformatii in stadiul de fat la soareci si este toxica pentru anumite animale). Unii steroizi, adrenalina, insulina si unele antibiotice sunt, de asemenea, toxice pentru multe animale, dar sunt benefice pentru oameni.

Un al contra-exemplu al experimentelor pe animale este cel ai sobolanilor folositi pentru cercetarile in domeniul cancerului. Pe 25 februarie 1993, a fost demonstrat faptul ca folosirea sobolanilor in cercetarea cancerului este irelevanta. S-a descoperit ca sistemele de reparare a genelor la sobolani ii face neobisnuit de susceptibili la cancer. Odata se credea ca raspunsul lor era asemanator cu al nostru, acum se pare ca sunt diferente semnificative in "felul in care oamenii si rozatoarele isi repara genele afectate de chimicale, radiatii sau alti agenti care altereaza ADN-ul".

Nu doar ca rezultatele obtinute din experimentele pe animale sunt irelevante, dar aceste teste supun animalele unor suferinte inutile. Lista celor mai comune teste pe animale include testul de sensibilitate a ochilor, LD50 si testele de toxicitate pentru piele. Aceste teste sunt folosite in industria cosmetica generala si in industria produselor casnice.

Testul de sensibilitate a ochilor:

Acest test este folosit pentru a testa sampoanele, ierbicidele, pesticidele, detergentii casnici si gazele lacrimogene. Substantele sunt aplicate pe ochii iepurilor constienti in scopul de a testa gradul de iritare al acesteia. Pe langa cruzimea acestui test, ochii unui iepure nu sunt cel mai bun model, deoarece exista diferente semnificative intre ochii iepurilor si cei ai oamenilor.

LD50:

Iepurii, cainii, pisicile, soarecii si porcusorii de guineea sunt folositi pentru testul LD50, care consta in testarea rujului de buze, a produselor de ingrijire a pielii (creme si produse de curatare), a sampoanelor si a lacului de unghii. Testul LD50 (Lethal Dose 50%) este administrat prin introducerea ingredientilor investigati in animal, administrat oral sau intravenos.

Testul de piele pentru stabiliare toxicitatii:

Pentru acest test sunt folositi sobolani. Blana acestora este rasa, iar substanta care trebuie testata este aplicata in strat gros pe pielea expusa. Adesea, pielea sobolanului este exfoliata, pentru a creste capacitatea de absorbtie