Stop abandonului puilor de caine si pisica

Aproape zilnic asociatia noastra primeste telefoane de la oameni disperati care gasesc pui de catei si de pisica. De obicei puii sunt abandonati (aruncati) la un loc. "Norocosul" gasitor vede cam cate 3-7 pui la ghena, la blocul sau, pe marginea drumului, in padure, etc. Majoritatea nu au conditii sa-i tina si cer ajutorul pentru aceste micute si sarmane fiinte. Organizatiile nu pot prelua decat foarte putini dintre acesti pui. Ar trebui un efort financiar urias, iar organizatiile nu au decat foarte putini bani. Pentru ei este nevoie de spatii mari de cazare, de mult personal angajat si de conditii medicale deosebite, caci puii sunt foarte sensibili in adaposturi si iau boli letale unii de la altii (sunt sensibili la boli ca si copiii). Prin urmare, multe persoane "gasitoare" iau puii acasa. Unii pui nu au nici ochi, altii au ochi dar nu mananca singuri. Cresterea acestor pui nu este deloc usoara, caci puii trebuie hraniti la un interval orar foarte mic (cam la doua ore). Laptele matern este inlocuit cu lapte praf fara lactoza (pentru a nu face diaree) sau cu lapte cumparat de la magazinele veterinare, cu formula mai apropiata. Puii foarte mici sunt crescuti cu seringa si apoi cu biberonul. Apoi "mama" de ocazie trebuie sa ii atinga cu ceva moale (vata, servetele, tifon) in zonele excretoare, caci puii nu au simtul excretiei la inceput activ. Locul in care stau, cum cresc un pic, se umple repede de fecale si urina. Puii sunt zgomotosi, astfel incat, nu este deloc comod pentru cineva, mai ales daca locuieste la bloc, sa creasca asemenea exemplare. Pentru toate acestea este nevoie de multi bani si de mult timp. Cam atunci cand implinesc o luna jumatate ei sunt adoptabili. Cineva muncitor, cu experienta si inteligenta ii va posta pe internet si le va gasi stapani, dupa cateva anunturi repetate si dupa cateva saptamani de postari. De obicei insa, gasitorii de pui nu sunt nici plini de experienta, nici persoane cu timp, nici cu posibilitate de cazare, nici oameni cu suflet. Majoritatea puilor raman acolo unde au fost aruncati. Am vazut pui morti in soare, intr-o cutie de carton, plasata in statia de autobuz. Am vazut pui aruncati in mijlocul campului din apropierea unei localitati, langa o fantana parasita, in plin soare, tipand ca din gura de sarpe. Cineva a oprit masina, a intrat intr-o padure si la un moment dat, cand s-a miscat o tufa si a crezut ca iese un sarpe, a vazut un pui de catel. Probabil ca dintr-o mie de pui aruncati supravietuiesc cateva zeci de pui. Fenomenul abandonului este deosebit de puternic. Este putin cunoscut, caci "se practica" underground, pe ascuns. Cine ar spune in gura mare pe Facebook ca a abandonat puii la marginea localitatii? In secunda urmatoare ar fi reclamat, putand ajunge chiar in mass media si in inchisoare. Abandonul este incriminat de toate legile. Este considerat si "Cruzime impotriva animalelor", care, conform legii nr. 9/2008 privind protectia animalelor, se sanctioneaza cu amenda penala (cu cazier), sau cu inchisoare pana la 3 ani. Abandonul este o practica urata. Este foarte important sa ne distantam de metoda aruncarii puilor (macar sa ne dorim, adica sa cream acel declic in constiinta). Apoi lucrurile se vor rezolva de la sine. In timp, vom crea parghii financiare, vom invata drumul pana la cabinetul veterinar pentru castrare si vom sti sa ne ferim de abandon. Pentru primele sfaturi ne putem adresa unei organizatii pentru protectia animalelor.

Pres. Marcela Pisla
Asociatia "Cutu, cutu"

07/06/2016