"Pai noi nu avem adapost, doar daca ne adopta printul Dubaiului"

21. 02. 2011
"Buna Marcela!
In forma voastra de statut zice ca obiective, construirea unui adapost si ingrijirea animalelor strazii..... pai noi nu avem adapost, doar daca ne adopta printul Dubaiului- ce facem- modificam ceva?"

Acesta este intrebarea foarte sugestiva pe care mi-a pus-o o doamna care doreste sa infiinteze un ONG in orasul sau.

Aceasta intrebare reflecta crudul adevar: ca sa faci un adapost costa foarte foarte mult iar acesti bani nu ti-i vireaza nimeni in cont, pe toti, odata! Macar 100.000 de euro, cat sa cumperi terenul, sa sapi fundatia, sa tragi curentul electric, sa tragi apa curenta si sa faci gardul.

Cea mai mare suma pe care a avut-o asociatia vreodata in cont a fost de 6000 de euro. De aceea nu am putut sa infiintam un adapost.

Cei care au facut adaposturi totusi (niste eroi!) sunt ori oameni de afaceri, ori au salarii bune (ce le-au permis sa faca credit de 100.000 de euro) ori au primit o mostenire, ori fac parte din familii instarite.

"Cu taraita" e foarte greu sa faci un adapost. Daca nu ai bani si primesti o donatie de 500 de euro din care iei scanduri, te duci cu ele in camp si in 3 zile au fost si furate de oameni binevoitori. Au patit-o atatia! In plus, in Romania nu exista mentalitatea de a dona bani ONG-urilor. Ca in strainatate. In Romania, de ex, marea majoritate a ONG-urilor nu au o masina a lor sau au masini mici de tip Dacia Berlina ori Break. In America ONG-urile au masini speciale pentru transport, mari, compartimentate si bine ventilate, pentru diverse tipuri de animale: caini, cai, girafe.

Un adapost? Nici nu stii cand se iveste posibilitatea de a primi 100. 000 de euro. Poate totusi isi aduce aminte unchiul din America! De aceea el trebuie sa fie prevazut in statutul oricarui ONG. Doar nu vrei s-o iei cu acte aditionale de la inceput, cand ai banii! Pentru ca un ONG poate sa faca doar ce are prevazut in statut.

"De la a vrea, pana la a putea"...

Cand am depus actele pentru ONG in decembrie 2002 am scris o scrisoare la revista "Formula As", spre a fi publicata: "sa scrieti ca eu o sa fac cel mai mare adapost din tara!". Si nu glumeam. Chiar credeam cu tarie ca voi face cel mai tare adapost, care sa cuprinda toti cateii din Bucuresti. Sa nu mai ramana vreounul pe strada sa-l ia hingherii. Insa redactorii nu au publicat scrisoarea, spre mirarea mea. "Ei, nu stiu ei sa aleaga ce-i bun de ce-i rau si sa publice", mi-am spus. Anii insa... le-au dat dreptate... Un adapost este ca un miraj. Il doresti dar nu poti sa-l faci usor.

Iar daca il ai... Cata truda, cate lipsuri, cate probleme, cat efort fizic, de luni pana duminica, fara sarbatori! Cei care au deja adaposturi rar isi permit sa mai ajute si alte animale. Sunt depasiti. Si macar daca dupa acest efort titanic ar fi strazile curate, lipsite de caini.

In America este clar: sunt 3 animale pe strazi, ai facut adapost, le-ai luat. In Romania? Sunt zeci de mii de animale pe strazi. Un adapost nu ar putea rezolva situatia cainilor de pe strada! Datorita abandonului urias. A puilor aruncati din curti care ingroasa de la zi la zi numarul animalelor strazii. Un adapost reprezinta "frectie la picior de lemn", cum s-ar zice, ori cu el, ori fara el, eficienta sa la nivel global este minima... Cam tot acelasi numar de caini pe strada. Daca este sa ne gandim ca intr-un adapost poti sa bagi 300 de caini (cam aceasta este media) si ca orasul are 40.000! Si ca in fiecare seara se nasc sute de pui si ca doar moartea lor prin otravire si prin accidentare face ca numarul lor sa para constant! Si ca in tara mai sunt inca sute de mii de caini fara stapan...

"Ei, ei, ce e de facut, Harap Alb?... "

Daca adapost nu se poate face, se poate face totusi ceva? Iata.

Telul oricarui ONG-ist (iubitor de animale) respectabil este sa salveze TOATE animalele? Da. Nu doar 300? Sigur ca nu!

Daca nu ai bani sa salvezi macar 300 de caini trebuie sa te resemnezi? Nu.

Experienta si doar ea ne-a ajutat sa vedem cateva lucruri foarte importante, pe care nu ai cum sa le vezi dintr-un scaun parlamentar, de primar sau de redactor-sef, care n-a trecut prin cabinete veterinare cu sute de caini in brate: un adapost este o realizare importanta (in caz ca te adopta printul Dubaiului), dar nu rezolva nici pe departe problema cainilor in Romania, unde abandonul este covarsitor. Este de bun simt sa-l aiba trecut ca obiectiv orice ONG in statutul, caci, poate odata se iveste sansa de a-l face. Dar a te limita voit doar la un adapost sau a-ti suspenda activitatea daca nu a-i bani sa-l construiesti, este o greseala.

"Educatie?"

Este foarte foarte important ca ONG-ul sa prevada in statut si sa se desfasoare activitati care vizeaza intreaga comunitate de animale, activitati pentru schimbarea mentalitatii colective, actiuni de informare si de educare. Ele nu costa mult si au o eficienta maxima. Salveaza mii de animale!

Fiecare ONG trebuie sa fie formator de opinie, sa arate altora ce au de facut si unde gresesc. El trebuie sa aiba rolul unei torte. Rolul unei lumini. Care impartaseste din experienta sa si celorlalti care se ocupa de cu totul si cu totul de alte profesii. Daca un ONG a dus la cabinetul veterinar 100 de caini, inseamna sa stie cum se procedeaza cu cainii strazii, stie ce este bine de aplicat si ce nu, care sunt drumurile de urmat si care sunt drumurile inchise. (Pe care daca o apuci, te infunzi sigur: de ex. eutanasierea sau pretentia de a adaposti toti cainii, fara sterilizare si fara reteritorializare). Fiecare ONG trebuie sa mearga la autoritati, sa tina conferinte, sa duca campanii de informare in presa si sa puna fluturasi in poste. Sa imparta tuturor cu bunavointa cunostintele sale (gratie experientei sale bogate).

"Ce trebuie sa invete pe altii un ONG?"

Trebuie sa invete proprietarii sa-si ingrijeasca animalele. Educatia incepe in curti. Pisicile si cainii nu au voie sa se inmulteasca daca puii lor ajung pe strada. Trebuie sterilizati. Cand se imbolnavesc trebuie dusi la un doctor bun si nu lasati sa moara. Ori sa fie tratati dupa ureche de stapan, sau, in cel mai bun caz, de tehnicianul din sat care se pricepe la vaci. Educatia se continua pentru animalele de pe strada. Ele trebuie, la randul lor, sterilizate toate. Fiecare consiliu judetean, orasenesc si comunal trebuie convins sa aloce bani pentru sterilizare si reteritorializare. Cu o mediatizare adecvata, jumatate din treaba o pot face cu protectorii de zona, care hranesc si cunosc cainii, ii prind si uneori pot sa-i aduca la sterilizare cu masinile lor. Orice caine de pe strada trebuie pozat si pus pe un site. Poza poate ramane luni, chiar ani buni acolo, pana cand stapanul apare. Poza cu un aparat digital nu cere bani!Postarea pe un site nu costa aproape nimic! Ce mai trebuie sa faca un ONG? Sa militeze pentru ca in fruntea serviciilor de stat pentru caini sa nu fie directori POLITICIENI. (Membri in vreun partid! Ptiuu! Doamne fereste!). Habar nu au ce-i de facut, sunt lenesi si plini de ifose. Fac experiente pe caini si pe oameni cu programele pe care le initiaza. Care de care e mai destept, iar satul se umple de caini pe timpul lor de domnie, muscand oamenii). Statul aloca pentru caini bani grei de la buget. De aceea nu trebuie irositi in van de politicieni nepriceputi. In fruntea serviciilor de stat pentru caini trebuiesc pusi manageri seriosi (verificati ca fiind eficienti in serviciile pe care le-au desfasurat mai inainte). Ori trebuiesc pusi iubitorii de animale care s-au evidentiat prin seriozitate, experienta si eficienta.

Asta trebuie sa faca un ONG. Sa faca toate aceste lucruri posibile. Urnind lucrurile ca o locomotiva. Nu incercand sa ia el toti cainii pe carca lui. Dealtfel, imposibil. Determinandu-i pe altii sa faca ce ar fi facut el insusi daca i-ar fi dat Dumnezeu o forta infinita...