Elementele neconstitutionale ale legii eutanasiei

Către,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Calea 13 Septembrie nr.2, sector 5, București
Palatul Parlamentului, Intrarea B1

SESIZARE

cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1 si alin. 2, art. 7, art. 8 alin. 3 lit. a-d, art. 131 și art. 134 din Legea de modificare și completare a O.U.G. 155/22.11.2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân

Subsemnaţii, identificați în anexa prezentei cereri,

În exercitarea dreptului de a formula obiecții privind constituționalitatea legilor înainte de promulgare,

În temeiul dispozițiilor art. 146 litera a din Constituţia României, art. 15, 16, 18 și următoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale republicată,

Prin prezenta cerere vă solicităm să supuneţi Legea de modificare și completare a O.U.G. nr. 155/21.11.2011 controlului de constituţionalitate, urmând să constataţi neconstituţionalitatea prevederilor mai sus menţionate şi să trimiteţi legea spre reexaminare Parlamentului pentru următoarele

CONSIDERENTE:

Critici de neconstituționalitate extrinsecă

Încălcarea art. 61 alin. 2 din Constituție:

“Parlamentul
SECŢIUNEA 1
Organizare şi funcţionare
Rolul şi structura
Articolul 61
(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.”

În şedinţa din 22.11.2011 Camera Deputaților a adoptat Legea de modificare și completare a O.U.G. 155/22.11.2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân (înregistrată sub nr. Plx 912/2007 la Camera Deputaţilor, denumită în continuare pe scurt Legea de gestionare), forma în care actul normativ a fost adoptată diferă fundamental, atât în ceea ce privește concepția, cât și în ceea ce privește conținutul, de cea adoptată de Senatul României.

Față de forma adoptată de Senat, Camera Deputaților a modificat numeroase articole (16 articole în cuprinsul legii, precum și Anexele la lege) și a eliminat altele (4 articole în cuprinsul legii, precum și mai multe prevederi din Anexele la lege), consecința fiind dezbaterea unui act normativ cu formă fundamental diferită, având un conținut juridic diferit, inexistent în forma dezbătută de Senat.

Așa cum Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa (Decizia nr. 472 din 22.04.2008, Decizia nr. 710 din 6.05.2011), legea trebuie să fie rezultatul manifestării de voință concordante a ambelor Camere ale Parlamentului, respectarea principiului bicameralismului necesită ca o Cameră sau alta să nu fie exclusă din mecanismul legiferării.

Având în vedere diferențele majore de de conținut și reglementare ale actului normativ dezbătut și adoptat de Camera Deputaților față de forma dezbătută și adoptată de Senat, apreciem că respectarea principiului bicameralismului, consacrat prin art. 61 alin. 2 din Constituție necesită analiza prevederilor nou introduse și de către Senatul României, camera de reflecție.

Încălcarea Art. 115 alin. 4 din Constituţie:

“Articolul 115-Delegarea legislativă
4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.”

Legea de gestionare este o propunere de completare şi modificare a unei ordonanţe de urgenţă și nu are la bază o lege specială de abilitare, nefiind un caz excepţional ce ar impune intervenţia Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente.
Se poate constata ca atât ordonanţa de urgenţă, cât şi legea, nu au un preambul care să justifice intervenţia legislativă în procedura de urgență şi lipseşte fundamentarea soluţiilor pe date statistice relevante, studiu de impact, etc.
În afară de încălcarea normelor de tehnică legislativă, care, în mod direct, nu reprezintă încălcări ale unor prevederi constituţionale, O.U.G. nr. 155/2001 nu are la bază o lege specială de abilitare, cum ar fi Legea nr. 324/2001 sau Legea nr. 751/2001.
Gestionarea câinilor fără stăpân nu este o situaţie excepţională, care să necesite măsuri în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Fără a o desconsidera, problema câinilor fără stăpân poate fi gestionată şi rezolvată prin măsuri eficiente de către serviciile comunitare, politici publice coerente şi alocarea unor resurse adecvate, așa cum vom arăta în cele ce urmează.

Critici de neconstituționalitate intrinsecă

Încălcarea art. 148 alin. 2 raportat la art. 11 alin. 1 din Constituţie:

“Integrarea în Uniunea Europeană
Articolul 148
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”

“Dreptul internaţional şi dreptul intern
Articolul 11
1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”

Art. 148 alin. 2 din Constituţie consacră principiul aplicării prioritare a dreptului comunitar asupra legii -”Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.

Art. 11 alin. 1 din Constituţie prevede la rândul său : ”Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Problema eutanasiei şi condiţiilor în care este dispusă aceasta este principala problemă a legii. Eutanasia este o măsură extremă, care contravine prevederilor drepturilor animalelor recunoscute de instrumente internaţionale, reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. Legea de gestionare prevede soluţia eutanasiei, care se poate aplica curent, în masă, animalelor fără stăpân, deşi ar fi trebuit să fie aplicată numai în anumite condiţii limitative şi stricte, cu caracter excepţional :
Art. 4. – ”(1) Câinii fără stăpân sunt adăpostiţi în adăposturile serviciilor pentru gestionarea câinilor fără stăpân, unde vor fi cazaţi o perioadă de maximum 30 de zile. Populaţia trebuie informată în mod regulat despre existenţa adăpostului, programul de vizitare şi posibilitatea adopţiei”;
Art.5. – ”(1) După examinarea de către medical veterinar de liberă practică, organizat în condiţiile legii, câinii fără stăpân care sunt bolnavi grav, incurabili, irecuperabili, câinii agresivi, astfel cum sunt definiţi la art.2, alin.(1), lit.b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.311 din 10 mai 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr.60/2003, câinii periculoşi, câinii de luptă şi atac, aşa cum sunt definiţi la art.1, lit.a) şi b) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, lăsaţi în libertate, abandonaţi sau cărora nu le poate fi identificat aparţinătorul, se eutanasiază în termen de 3 zile lucrătoare, cu respectarea prevederilor legislaţiei sanitar - veterinare în vigoare.
(2) Eutanasia este un act medical de sacrificare prin procedee rapide şi nedureroase, a câinilor prevăzuţi la alin.(1) ori care nu au fost revendicaţi sau adoptaţi în condiţiile şi în termenele stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă”;
Art. 7. – ”(1) În situaţia în care, după expirarea termenului de cazare prevăzut la art.4 şi alin.(4), câinii nu au fost revendicaţi sau adoptaţi conform anexelor nr.4 şi 5, aceştia pot fi păstraţi în adăposturi, returnaţi în teritoriu, eutanasiaţi sau o combinaţie a acestora, conform hotărârii consiliilor locale, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti”(subl.ns.).
Eutanasia este contrară principiilor prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul U.N.E.S.CO. şi prevederilor acesteia:
Articolul 1 –”Toate animalele au în mod egal dreptul la existenţă în cadrul echilibrului ecologic”;
Articolul 2 –”Orice formă de viaţă animala are dreptul la respect”.
Articolul 3 –”Nici un animal nu trebuie supus unor tratamente brutale sau unor acte de cruzime”.
Articolul 5-”1.Orice animal dependent de om are dreptul la îngrijire.
2. In nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat în mod nejustificat.
3. Toate formele de creştere şi utilizare a animalului trebuie să respecte fiziologia şi comportamentul propriu”.

Articolul 7-”Sacrificarea oricărui animal care nu este absolut necesară, precum şi orice decizie care duce la un asemenea act constituie o crimă”.
Articolul 10-”Educaţia şi instruirea publică încă din copilarie trebuie să conducă omul la observarea, întelegerea şi respectarea animalelor”.
Eutanasia prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 este contrară Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie din 2003, ratificată de România la 6.08.2004 şi intrată în vigoare la 1.03.2005. În acest sens trebuie făcut un efort de adecvare a legislaţiei în materie la prevederile acestei Convenții :
”Articolul 12 - Reducerea numărului de animale fără stăpân
Atunci când o parte estimează că numărul de animale fără stăpân constituie pentru ea o problemă, ea trebuie să ia măsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru reducerea numărului acestora prin metode care nu cauzează dureri, suferinţe sau temeri evitabile.
a) Astfel de măsuri trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
(i) în cazul în care astfel de animale trebuie să fie capturate, aceasta trebuie să se facă astfel încât sa producă minimum de suferinţe fizice şi psihice animalelor, în funcţie de natura animalului;
(ii) în cazul în care animalele capturate sunt adăpostite sau sacrificate, aceasta trebuie să se facă în conformitate cu principiile prezentei convenţii.
b) Părţile sunt obligate să respecte:
(i) identificarea permanentă a câinilor şi pisicilor prin mijloace corespunzătoare care să nu producă decât dureri, suferinţe sau temeri uşoare ori temporare, cum ar fi tatuarea însoţită de înregistrarea numărului, precum si de numele si adresele proprietarilor;
(ii) reducerea reproductiei neplanificate a câinilor şi pisicilor şi încurajarea sterilizării acestora;
(iii) încurajarea persoanelor care au găsit un câine sau o pisică fără stăpân să semnaleze acest lucru autorităţii competente.

Articolul 13 - Excepţii privind capturarea, deţinerea şi sacrificarea
Excepţiile la principiile stabilite în prezenta convenţie, referitoare la capturarea, deţinerea şi sacrificarea animalelor fără stăpân, nu pot fi admise decât dacă acestea sunt inevitabile, în cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor”.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 este contrară, în spiritul şi litera sa, prevederilor Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, şi nu adoptă măsuri potrivit dispoziţiilor acesteia (art.1, art.3, art. 4, art.5, art.14, etc.).
În Raportul explicativ la Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie întocmit sub egida Comitetului de Miniştri ai C.E., pct. 15, lit. d se menţionează că prin animale de companie se înţelege şi ceea ce se desemnează în mod current prin noţiunea de câini fără stăpân, şi în consecinţă câinii fără stăpân trebuie să beneficieze de protecţia Convenţiei : ”The definition of a pet animal covers: animals sharing man's companionship and in particular living in his household; animals intended for this purpose;animals kept to breed animals for this purpose; stray animals and the first generation of animals born of stray animals”.
Legea adoptată nu face referire la legislaţia de protecţie a animalelor, nu include nici un principiu de protecţie si asigurare a respectării drepturilor animalelor, şi în general prevederile de protecţie a drepturilor acestora sunt minime (ar fi fost indicată, de exemplu, introducerea unor garanţii ale respectării drepturilor animalelor în proiectul de lege, cum ar fi dreptul acestora la viaţă, dreptul la respect, dreptul la îngrijire a oricărui animal dependent de om, principiul deţinerii responsabile şi a principiilor de baza pentru bunăstarea animalelor prevăzute în instrumente internaţionale pe care România le-a ratificat). Se constată că ”regulile de sănătate şi bunăstare a animalelor” sunt menţionate Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic numai ca să justifice anumite soluţii (unele chiar contrare drepturilor animalelor), niciodată afirmate explicit în textul legii!
Legea de gestionare, prin prevederile deja menționate, încalcă prevederile Tratatului de la Lisabona, conform cărora animalele sunt fiinţe simţitoare şi trebuie tratate în consecinţă ( art. 13 din Tratatul T.F.E.U.), așa cum a fost semnalat prin Apelul membrilor Parlamentului European din cadrul Intergrupului pentru Protecţia şi Bunăstarea Ani din 13 martie 2011 : ”României, care va vota în curînd iniţiativa legislativă privind cîinii fără stăpîn,
Prin Tratatul de la Lisabona, art.13 TFEU, nu numai instituţiile UE, dar şi statele membre, sînt obligate să ia în considerare, în iniţiativele lor politice, faptul că animale sînt fiinţe simţitoare.
Ultima procedură legislativă în Parlamentul României, care plănuia să permită uciderera arbitrară a animalelor sănătoase, nu se încadrează în spiritul Tratatului de la Lisabona, şi al Parlamentului European.
Fiind informaţi de mai multe organizaţii pentru bunăstarea animalelor, printre care şi Vier Pfoten, ne adresăm vouă, distinşi colegi din Parlamentul României, cu privire la viitorul vot asupra legislaţiei consacrate animalelor fără stăpîn.
În cadrul Parlamentului European, toate acţiunile referitoare la bunăstarea animalelor au fost sincronizate cu poziţia Uniunii şi a statelor membre, prin care se prevede o atenţie deosebită acordată animalelor.
Raportul Parlamentului European consacrat noii strategii privind bunăstarea animalelor a Comisiei Europene a fost adoptat cu o majoritate covîrşitoare, confirmînd, printre alte aspecte, lărgirea ariei şi a strategiei UE pentru bunăstarea animalelor şi protecţia celor de companie.
Avînd în vedere această poziţie clară, noi, ca reprezentanţi ai cetăţenilor europeni şi membri în Parlamentul European, cu politeţe şi, totuşi, urgent, rugăm Parlamentul Român să ţină seama de poziţia Parlamentului European, în care se află şi reprezentanţi ai Poporului Român, să voteze în spiritul european, pe baza responsabilităţii etice, pentru unica soluţie, bazată pe strategiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii: PRINDERE/STERILIZARE/RETURNARE”.
Încălcarea art. 53 din Constituţie

“Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
Articolul 53
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. “

Legea de gestionare, prin prevederile anterior menționate, creează un cadru instituţional injust, și, sub masca unei asa zise legitimităţi democratice, conduce la eutanasia câinilor fără stăpân, practică administrativă neunitară și încălcarea drepturilor animalelor.
Proporţionalitatea măsurii eutanasiei câinilor fără stăpân dispuse de Legea de gestionare poate fi privită : din punctul de vedere al necesităţii eutanasiei, prevederile legale menționate fiind contrare principiului constituţional al proporţionalitatii, masura legiferată nefiind proporţională (cu situatia care a determinat-o); din punct de vedere al cadrului instituţional, reglementind proceduri de decizie ``democratică``și un cadru instituţional care înlătură practic cu totul dreptul la viaţă al câinilor fără stăpân (de exemplu, dacă s-ar aplica cu strictețe legea, adăposturile se vor umple de câini fără stăpân care vor fi eutanasiați în termen de 30 de zile, și operațiunea se va repeta din nou și din nou!); din punct de vedere al aplicării unitare, legea poate conduce la o practică administrativă neunitară; din punctul de vedere al calitatii acestor reglementari, întrucât, dacă există o reglementare mai adecvată, mai echitabilă, atunci reglementările atacate contravin acestui principiu.
Trebuie subliniat în primul rând, cu referire la necesitatea intervenţiei legislative, că este extrem de discutabilă opoziţia absolută şi prezentarea problemei într-o lumină care constituie o premisă falsă –interesul comunităţii, care nu mai doreşte câini fără stăpân şi cere dispariţia acestora peste noapte, întrucât sunt periculoşi pentru comunitate, iar câinii fără stăpân sunt un pericol şi o pacoste pentru comunităţi. În lipsa oricăror statistici reale şi autorizate, câinii fără stăpân sunt în mod nejustificat prezentaţi ca un pericol public, deşi numărul câinilor violenţi, sau care ar prezenta un real pericol public (sunt violenţi, bolnavi, etc.) este în realitate mic. Or constatăm că nu există statistici şi date reale, politici publice coerente, o evaluare a rezultatelor obţinute până în prezent ale efortului instituţional de gestionare a fenomenului câinilor fără stăpân, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 a fost adoptată în procedura de urgenţă, însă se propune soluţia eutanasierii. Soluţia trebuie să constea într-un program complex de intervenţie şi crearea unui cadru legal şi instituţional în care deopotrivă, autorităţile, comunităţile şi proprietarii sau deţinătorii de animale trebuie să coopereze responsabil.
Un asemenea Program de intervenţie este recomandat de experţi internaţionali de prestigiu-Raportul tehnic al Comitetului de Experţi pentru prevenirea rabiei al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Raport tehnic nr 824, Geneva, 1992 : “Cercetările conduse de O.M.S. între 1981 şi 1988 îin cadrul Programului A.G.F.U.N.D./O.M.S. de luptă împotriva rabiei umane şi canine din ţările în curs de dezvoltare au relevat faptul că programele de eliminare a câinilor (care prevăd prinderea şi eutanasierea câinilor fără stăpân) sunt atât ineficiente, cât şi costisitoare” (p.33).”Nimic nu dovedeşte că eliminarea câinilor ar fi avut vreodata un impact semnificativ asupra densităţii populaţiei canine sau asupra propagarii rabiei” (p. 34). În spiritul viziunilor ştiinţific fundamentate, exprimate pe plan international şi naţional, programele de “prindere şi eliminare” a câinilor fără stăpân sunt considerate ineficiente pe termen mediu şi lung deoarece nu atacă originea problemei, care este ritmul ridicat al reproducerii. În conceptia promovata, ”controlul” populatiei canine se bazeaza prioritar pe sterilizări, vaccinări, implicand înregistrari şi marcaj, plus educaţie şi supraveghere”.
Persistenţa fenomenului şi 10 ani de intervenţie a autorităţilor locale au permis să se identifice adevăratele probleme, existenţa câinilor fără stăpân fiind în realitate un efect şi nu o cauză. Sunt deja notorii condiţiile improprii şi proaste din adăposturile publice. Lipsa de eficienţă şi profesionalism a serviciilor publice, datorată în parte lipsei fondurilor, ar putea fi constatată adeseori. De asemenea, se poate constata că politica acestora, cu foarte mici excepţii netransparentă, pune accentul pe eutanasie şi nu pe măsuri în sprijinul sau protecţia animalelor.
În opinia semnatarilor, o abordare cauzală a fenomenului câinilor fără stăpân ar impune reconstrucţia proiectului de lege şi reglementarea eficientă a soluţiei sterilizării. Sterilizarea este metoda cea mai eficientă în combaterea fenomenului câinilor fără stăpân, şi este menţionată în studii ştiinţifice şi rapoarte credibile. Eutanasierea nu este o soluţie, şi s-a dovedit aceasta şi în România. Au fost eutanasiaţi în perioada 2001-2007 un număr apreciabil de câini fără stâpân (peste 100.000 în Bucureşti, după unele statistici), şi problema nu s-a rezolvat, iar soluţia proiectului de lege ar conduce la un masacru fără precedent. Ar fi imposibilă adoptarea unui număr atât de mare de câini fără stăpân, însă oprirea fenomenului nu poate avea loc decât prin implementarea fermă a soluţiei sterilizării.
Ar fi indicat ca soluţia legislativă să conţină inclusiv prevederi pentru încurajarea unor programe publice naţionale sau locale de sterilizare a câinilor fără stăpân şi a unui comportament responsabil din partea deţinătorilor, pentru a se preveni abandonarea continuă a noi şi noi generaţii de câini fără stăpân pe domeniul public. Împreună cu încurajarea adopţiilor şi supravegherea competentă a câinilor fără stăpân aflaţi pe domeniul public s-ar putea gestiona şi controla mai bine fenomenul. La fundamentarea soluţiei legislative s-ar putea lua în studiu şi unele modele de bune practici (cazul Primăriei din Oradea) sau statutul protectorului de zonă. Trebuie adoptată măsura sterilizării, eventual a identificării gratuite sau subvenţionate.
Eutanasia trebuie să rămână o măsură excepţională, care se dispune în condiţii excepţionale, fiind încurajată soluţia viabilă a reducerii reproducţiei neplanificate a câinilor prin sterilizarea acestora.
Eutanasia, ca politică publică a serviciilor care gestionează câinii fără stăpân, se dispune numai în condiţiile în care a au fost epuizate toate soluţiile legale şi administrative, iar sacrificarea animalelor fără stăpân se impune în cadrul unor programe de control a bolilor.
Eutanasia este totdeauna individuală şi nu colectivă. Nu pot decide comunităţile, oricât de legitim şi democratic ar părea, eutanasia câinilor fără stăpân.
Orice persoană care deţine un animal de companie sau care are grijă de un animal de companie trebuie să fie responsabilă de sănătatea şi bunăstarea acestuia, inclusiv autorităţile publice.
Este necesară reglementarea clară şi explicită a obligaţiilor autorităţilor publice, mai ales în ceea ce priveşte identificarea şi sterilizarea câinilor fără stăpân, precum şi a unor criterii şi standarde minime de orientare a politicilor publice care să respecte drepturile animalelor.
Practic se realizează o distorsiune a unui veritabil mecanism democratic-puterea de decizie a comunităţilor locale-prin crearea unui cadru legal şi instituţional care favorizează eutanasia!
Dorim să semnalăm şi un efort de justă reglementare: "Parlamentul European a adoptat în sesiunea plenară de la Bruxelles declaraţia scrisă a eurodeputatelor Daciana Sârbu (P.S.D.) şi Adina Vălean (P.N.L.) care solicită măsuri eficiente şi corecte, în plan european, pentru rezolvarea problemei câinilor vagabonzi. Declaraţia – initiată alături de eurodeputaţii Elisabeth Jeggle, Raül Romeva şi Rueda si Janusz Wojciechowski – îndemnă statele membre sa adopte strategii privind gestionarea populatiei canine, care să cuprindă măsuri precum STERILIZAREA ANIMALELOR CU ŞI FĂRĂ STĂPÂN, legi privind controlul câinilor şi promovarea principiului DEŢINERII RESPONSABILE de animale de companie. Acţiunea a pornit de la ameninţarea reprezentată de câinii fără stăpân la adresa sănătăţii şi a siguranţei publice, în mai multe ţări membre UE, şi precum şi de la realitatea măsurilor ineficiente, lipsite de rezultate şi adesea marcate de cruzime la adresa animalelor, aplicate sau planificate de unele state precum România. Europarlamentarii urmaresc, prin iniţiativa lor, generarea de politici coordonate, eficiente, concordante cu legile comunitare şi ferite de excese, la nivelul întregii Uniuni Europene" (Declaraţia din 14 septembrie 2011 a Intergrupului pentru Protejarea Animalelor a Parlamentului European).
Decizii diferite ale comunităților locale pot conduce, pe lângă aplicarea neunitară la nivel național, și la efecte adverse decât cele urmărite prin adoptarea legii, întrucât, de exemplu, iar câinii fără stăpân pot pleca din comunitatea care a decis eutanasierea, pot circula și găsi adăpost în comunitățile (învecinate) care au decis returnarea. Însăși mecanismul de ”consultare și decizie” ridică sensibile probleme-cum se vor realiza acestea, asupra căror probleme vor decide comunitățile(de exemplu, a alocării fondurilor necesare), etc.
Menţionăm nu în ultimul rând neconcordanţă cu anumite prevederi ale Legii nr.205/2004 privind protecţia animalelor potrivit cărora uciderea animalelor se dispune numai în cazul prevăzut de art. 10 alin. 2 (în cazul unui ”animal bolnav ori rănit, pentru a-l scuti de suferinţe fizice şi psihice inutile”).
Încălcarea art. 1 alin. 3 şi art. 15 alin. 1 Constituţie

“Statul român
Articolul 1
3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.”

“Universalitatea
Articolul 15
1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”

Eutanasia câinilor fără stăpân, aşa cum este reglementată de Legea de gestionare prin prevederile menționate, este o măsură care contravine demnităţii și liberei dezvoltări a personalității umane, valori, principii şi libertăți publice garantate de Constituție.
Eutanasia câinilor fără stăpân dispusă în alte condiţii decât cele excepţionale contravine demnităţii umane, ca valoare constituţională supremă, afirmată de Curtea Constituţională în numeroase rânduri (Decizia nr. 62 din 8 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale).
Eutanasia este o măsură violentă, traumatizantă, care împiedică libera dezvoltare a personalității umane.
Legea are o profundă semnificaţie şi suscită puternice emoţii pentru cetăţenii iubitori de animale, care au reacţionat justificat faţă de efectul previzibil al proiectului de lege şi al măsurii eutanasierii unui număr mare de câini fără stăpân. Nu este de neglijat nici impactul negativ asupra imaginii României, comunitatea internațională sesizând faptul că legea nu oferă protecţia necesară prevăzută la un nivel minim de legislaţia privind drepturile animelor, ci se recurge la soluţia extremă a eutanasierii.

Încălcarea art. 35 alin. 1 din Constituţie:
“Dreptul la mediu sănătos
Articolul 35
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.”

Legea de gestionare, prin prevederile mai sus arătate referitoare la eutanasia câinilor fără stăpân, contravine dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic.

După unele statistici, Administraţia pentru Supravegherea Animalelor (A.S.A.) a capturat 1500 câini/lună, dintre care 80% (1200 caini) au fost eutanasiaţi, iar 20% (300 caini) revendicaţi. O altă statistică dată publicităţii de catre A.S.A., arată ca între 2001-2007 inclusiv (7 ani) cifra exactă a fost de 144.339 câini eutanasiaţi, astfel: 2001-47.916 câini eutanasiaţi;2002-33.650 câini eutanasiaţi;2003-10.159 câini eutanasiaţi; 2004-13.602 câini eutanasiaţi;2005- câini eutanasiaţi; 2006-13.236 câini eutanasiaţi; 2007-11.361 câini eutanasiaţi (potrivit documentelor şi standardelor internaţionale de protecţie a animalelor, aceste pot fi considerate veritabile crime împotriva animalelor! ).
Trebuie subliniat că Proiectul iniţiatorului legislativ adoptat de Senatul României conţinea soluţia mai eficientă a sterilizării, care, dacă ar fi fost adoptată și implementată într-un timp scurt, ar fi putut constitui în mod real soluţia la problema câinilor fără stăpân.
Dacă va continua, eutanasia în masă a câinilor fără stăpân va constitui o intervenţie masivă de natură să perturbe echilibrul ecologic.
Dreptul la un mediu sănătos implică existenţa unui număr suficient de adăposturi publice şi reglementarea obligaţiei autorităţilor publice locale să respecte drepturile animalelor.
Este extrem de criticabilă eliminarea Anexelor din proiect de lege adoptat de Senatul României (Anexa 1) referitoare la standardele pe care trebuie să le îndeplinească adăposturile publice pentru câinii fără stăpân. În condiţiile actuale oferite de adăposturile publice, este nerecomandat (cel puţin pentru populaţia tânără) să fie ţinută în adăposturi. Fiind o reglementare special, ar fi utilă reglementarea unor obligaţii ale autorităţilor locale (pentru sterilizarea, prevenirea abandonului, identificarea câinilor fără stăpân, etc.). Câinii fără stăpân sunt în răspunderea comunităţii, şi se impun în primul rând măsuri pentru prevenire, gestionare performantă, educaţie şi protecţie, nu pentru eutanasiere.
Orice persoană care deţine un animal de companie sau care are grijă de un animal de companie trebuie să fie responsabilă de sănătatea şi bunăstarea acestuia, inclusiv autorităţile publice, iar protecția trebuie extinsă, potrivit Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, așa cum am arătat anterior, și la prima generație de pui (abandonați în stradă), comportament indezirabil care constituie una din cauzele majore ale producerii fenomenului câinilor fără stăpân.
(Ne)reglementarea clară şi explicită a obligaţiilor autorităţilor publice, mai ales în ceea ce priveşte identificarea şi sterilizarea câinilor fără stăpân, precum şi a unor criterii şi standarde minime de orientare a politicilor publice care să respecte drepturile animalelor în condiţiile reglementării eutanasiei aduce atingere dreptului la un mediu sănătos ( art. 7).
(Ne)Reglementarea clară şi explicită a standadelor şi condiţiilor de îngrijire din adăposturile publice astfel încât câinilor fără stăpân să li se asigure toate condiţiile, îngrijirile şi atenţie, hrană şi apă în cantitate suficientă, precum şi posibilitatea de mişcare în aer liber în condiţiile reglementării eutanasiei aduce atingere dreptului la un mediu sănătos ( art. 7).
În condiţiile în care numărul de adăposturi este insuficient (fără a mai aduce în discuţie condiţiile din adăposturile publice sau problemele legate de alocarea fondurilor necesare), este previzibilă ca soluţia eutanasierii va fi luată de comunităţile locale în lipsa unui cadru instituţional adecvat care să respecte drepturile animalelor ( art. 7).
Semnalăm şi o gravă tendinţă din partea autorităţilor locale de a opta ab initio pentru eutanasie, lipsa unor programe de informare şi de educare pentru a promova conştientizarea şi cunoaşterea dispoziţiilor si principiilor de protecţie a animalelor, precum şi lipsa unei culturi care să respecte şi să promoveze drepturile animalelor.

Încălcarea art. 26, art. 44 şi art. 136 alin. 5 din Constituţie:

“Viaţa intimă, familială şi privată
Articolul 26
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”

“Dreptul de proprietate privată
Articolul 44
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. “

“Proprietatea
Articolul 136
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice”.

Art. 8 alin. 3 lit. a-d din Legea de gestionare stabilește condiţiile pentru adopţia câinilor fără stăpân : ” (3) Adopţia câinilor din adăposturi se face cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:a) prezentarea de către adoptator a dovezii spaţiului din care să rezulte condiţiile corespunzătoare de creştere şi adăpostire a câinilor;b) prezentarea de către adoptator a dovezii resurselor materiale pentru creşterea şi întreţinerea câinilor;c) prezentarea de către adoptator a acordului asociaţiilor de proprietari sau, după caz, a vecinilor, în cazul adoptării a mai mult de doi câini; d) achitarea taxei prevăzute la alin.(2).”

Legea de gestionare impune totodată limitări injuste ale dreptului de proprietate privată. Legea descurajează adopţiile şi creează condiţii injuste pentru adopţia câinilor fără stăpân. Apreciem că legiuitorul a depăşit limitele unei reglementări rezonabile în ceea ce priveşte condiţiile (cumulativ) impuse privind numărul de câini dintr-o proprietate privată (nu mai mult de 2), acordul Asociației și vecinilor, dovada spațiul și și resurselor materiale, plata unei taxe, finalitatea fiind o îngrădire nejustificată, neproporţională, care înseamnă lipsirea titularului său de un drept absolut şi garantat.
Este adevărat că proprietăţii private i se pot impune limite, însă condiţiile impuse de lege nu se justifică din raţiuni de intervenţie pentru apărarea interesului public (existau, de exemplu, alte pârghii de intervenţie, din partea autorităţilor sanitar-veterinare în cazul în care numărul de câini dintr-o proprietate este prea mare, etc.)
Folosind raționamentul reduction ad absurdum, precedentul ar putea duce, după aceeași logică, și chiar în practica administrativă, la impunerea condiției acordului vecinilor chiar și în cazul adopției altor animale (pisici, etc.) sau adopției mai multor copii!
Condiţiile injuste pentru adopţia câinilor fără stăpân constituie totodată o restrângere neproporţională a unui drept și o atingere a vieţii private, căreia i se circumscrie acest comportament (creşterea animalelor într-un spaţiu privat).
Nu poate fi limitat dreptul de a crește un număr de câini într-un spațiu privat și preferințele cetățenilor de a crește un număr mai mare de doi câini.

Încălcarea art. 16, art. 21, art. 51, art. 44 şi art. 136 alin. 5 din Constituţie:
“Egalitatea în drepturi
Articolul 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.”

“Accesul liber la justiţie
Articolul 21
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.”

“Dreptul de petiţionare
Articolul 51
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii. “

Art. 5 alin. 1 din Legea de gestionare deja menționat anterior prevede un termen extrem de scurt (3 zile) pentru eutanasierea câinilor cu potențial agresiv, termen care nu asigură exercitarea dreptului de petiționare și a accesului la justiție și constituie o încălcare a dreptului de proprietate privată.

Legea de gestionare ar fi trebuit să prevadă un termen extrem de scurt pentru ridicarea câinilor cu potențial agresiv, care, desigur, nu pot fi lăsați nesupravegheați, nu pentru eutanasierea acestora. În această categorie se pot regăsi câinii cu stăpân, care au fost pierduți, și sunt proprietate particulară (câini de rasă Pitbull, Rothweiller, etc.).
Practic acest termen foarte scurt împiedică pe proprietarul câinelui pierdut să petiționeze și să obțină în timp util un răspuns (termenul general de răspuns din partea autorităților fiind de 30 de zile).
Termenul extrem de scurt (3 zile) împiedică accesul la justiție, procedurile judiciare fiind, de regulă, mult mai îndelungate.
Un câine pierdut sau aparent lasat în libertate rămâne, totuși, proprietatea unui aparținător. Asadar, dacă animalul este ridicat, dus într-un adăpost și eutanasiat în 3 zile, proprietarul nu are suficient timp la dispoziție să își recupereze câinele (existând și situații de forță majoră, etc.). Termenul extrem de scurt face ca măsura să fie reglementată excesiv, în aceste cazuri, și să aibă natura unei veritabile confiscări întrucât se pot stabili sancțiuni contravenționale, etc. pentru lăsarea nesupravegheată a unui câîne agresiv.
Legea de gestionare conţine prevederi care crează condiţii de inegalitate pentru diferitele categorii de deţinători de animale, discriminatorii, precum şi soluţii net defavorabile, injuste, pentru problema câinilor fără stăpân.
Toate interdicțiile și condițiile impuse de art. 8 alin. 3 lit. a-d din Legea de gestionare pentru adopția câinilor fără stăpân nu sunt aplicabile în cazul în care câinii de rasă care sunt achizitionați din crescătorii, magazine, etc. , și pentru care nu există nici restricții, nu se solicită dovezi de spațiu și venit, acordul vecinilor, limitarea numărului, etc.
Este evident că proprietarii câinilor fără stăpân sunt discriminați, și adopția acestora descurajată! Proprietarii câinilor fără stăpân sunt discriminați și în raport cu proprietarii altor specii de animale fără stăpân (pisici, etc.), care intră sub incidența Legii nr. 9/2008, care interzice eutanasia animalelor fără stăpân. Câinilor fără stăpân li se aplică în mod nejustificat un tratament diferit (eutanasia) în comparație cu celelalte specii, ceea ce conduce la o brutală inegalitate de tratament, cu consecințe discriminatorii pentru proprietari.

Încălcarea art. 44 şi art. 136 alin. 5 din Constituţie:

“Proprietatea
Articolul 136
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice. “

Art. 134 din Legea de gestionare stabilește obligația de sterilizare a câinilor cu sau fără stăpân aparținând rasei comune, fără ca excepțiile de la această obligație să fie arătate explicit : ”Este obligatorie sterilizarea câinilor cu sau fără stăpân aparţinând rasei comune, metişii acestora, excepţie făcând exemplarele cu regim special prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţei de urgenţă.”

Obligația de sterilizare a câinilor cu sau fără stăpân aparținând rasei comune, fără excepție, este o măsură excesivă, care încalcă dreptul de proprietate privată.
În condițiile în care proprietarii nu pot asigura pui pentru câinii de rasă comună pe care îi dețin se încălcă dreptul de proprietate privată, în ceea ce privește atributele sau prerogativele sale : posesia, folosinţa şi dispoziţia.
Datorită intervenției masive asupra acestei populații canine, există pericolul dispariției acestei rase. Deși în prezent este mult blamată, rasa comună este valoroasă prin rezistența genetică, metabolism puternic, caracter blând și echilibrat, rezistența la boli, inteligența și puterea de adaptare, calități atestate de studii etologice internaționale. Și această rasă are în mod egal dreptul la existenţă în cadrul echilibrului ecologic potrivit reglementărilor de protecție a drepturilor animalelor, iar acesta ar fi putut fi asigurat prin reglementarea unei taxe de montă.
Art. 131 din Legea de gestionare stabilește : ” Se interzice creşterea şi adăpostirea câinilor pe domeniul public, în locuri publice sau în spaţii adiacente acestora, în afara proprietăţii stăpânului sau a deţinătorului acestuia.”(subl.ns.)
Interdicția de creștere și adăpostire a câinilor în spațiile adiacente domeniului public încalcă dreptul de proprietate privată, întrucât este posibil ca proprietarii terenului adiacent blocului de locuințe, constituiți într-o Asociație de proprietari, cu majoritate, să dorească să crească și să adăpostească în condiții supravegheate, civilizate, câini fără stăpân (soluție posibilă, întrucât legea prevede soluția returnării acestora). În cazul în care legea nu permite în spațiul adiacent domeniului public, aflat în proprietate privată (proprietate comună indiviză) se încalcă un drept absolut și garantat.

Semnatarii prezentei cereri vă solicită să trimiteţi legea spre reexaminare Parlamentului, fiind imperios necesară studierea și fundamentarea temeinică a efectelor legii, actuala reglementare fiind neconstituțională, atât în integralitatea sa, cât și pentru fiecare din motivele care au fost aratate și dezvoltate anterior.

Cu deosebit respect, (...)

(Elementele de neconstitutionalitate apartin Sesizarii de neconstitutionalitate depusa de PSD si PNL la Curtea Constitutionala.)

______________________________________________
CONSTITUŢIA ROMÂNIEI:
http://www.ccr.ro/default.aspx?page=laws/constitution

Elementele neconstitutionale ale legii eutanasiei

Căutare

Limbi

Secondary links