Contact

CONTACT:
-telefon/sms 0720/798.273, 0766251158
-whatsapp 0741/508.632
-email: asociatia_cutu_cutu3@yahoo.com
-Facebook: Asociatia "Cutu, cutu"-Pagina principala si multe pagini tematice:

CONSILIERE SI EXPERIENTA:
Oferim consiliere tuturor persoanelor interesate. Avem multa experienta in orice ramura a protectiei animalelor.

STERGEREA ANUNTURILOR:
Trimiteti linkul lor la asociatia_cutu_cutu3@yahoo.com sau pe WhatsApp la 0741508632

DONATII ONLINE:
Paypal: asociatia_cutu_cutu3@yahoo.com
Revolut: 0741508632

URGENTELE
Singura noastra "urgenta" este formarea adultilor in spiritul bunastarii animalelor si a bunului trai impreuna cu ele. Educarea semenilor nostri vizavi de animale este un obiectiv foarte important. Urmarim schimbarea mentalitatii prin campanii de informare si de constientizare. Publicul-tinta este cel adult. Ne ghidam dupa proverbul: "Pe un om poti sa-l ajuti cu o paine. Dar mai mult il ajuti daca-l inveti sa-si procure zilnic painea". Caci el va avea nevoie de paine si a doua zi si tu nu vei fi langa el, si nici mereu sa-i dai. "Preventia este cel mai bun tratament" mai zice un alt proverb. Si in cazul animalelor, este cea mai buna metoda impotriva relelor tratamente si a cruzimilor. Ne axam pe preventie. Informarea adecvata, repetata, argumentata stiintific, produce schimbari in mentalitate. prin urmare, nu rezolvam cazuri, rezolvam probleme. Probleme generale, pe care le intalnim peste tot. Caci aceasta strategie ajuta un numar mai mare de animale.

ACTIVITATILE SECUNDARE:
Administrarea anunturilor de adoptie postate pe acest site, colaborarea cu organizatiile si cu protectorii de zona, targuri de adoptie si de informare. Imprumutam custi de transport si custi-capcana pentru caini si pisici, crosa si manusi speciale de prindere (le imprumutam cu contract).

NU AVEM ADAPOST SI NU PUTEM INTERVENI LA URGENTE:
Nu avem un adapost si nici un serviciu pentru urgente precum ridicarea si tratamentul animalelor bolnave si accidentate.

DACA NU VA PUTETI INCADRA IN PROGRAMUL DE RELATII CU PUBLICUL:
Trimiteti-ne un sms sau un e-mail. Daca raspunsul nu survine in 24 de ore, va rugam sa reveniti deoarece nu am facut fata numarului mare de solicitari. Va rugam foarte mult sa nu lasati mesaje in casuta vocala deoarece necesita mult timp sa le ascultam si nu avem acest timp la dispozitie. Mesajele dv vocale vor ramane neascultate.

PROBLEMELE GLOBALE AU PRIORITATE ASUPRA CELOR LOCALE SI INDIVIDUALE.
Specificitatea asociatiei noastre consta in faptul ca in prezent realizam activitati la nivel de specie, altfel spus, incercand sa ajutam toate animalele unei specii "dintr-un foc". Este vorba despre activitati cu potential de tara. Nu realizam activitati cu potential de zona (dintr-o anumita zona a tarii). Motivul este acesta: daca noi am lua 300 de caini dintr-un oras anume si i-am pune intr-un adapost, inseamna ca am neglija toate celelalte animale din acel oras. Statistica arata ca este vorba despre mii de animale. Daca totusi am avea puterea financiara sa luam 5000 de caini dintr-un oras in adapost (maximum pe care il are un adapost din lume) tot se cheama ca n-am luat toti cainii din oras. Ei sunt mult mai multi. Cum am putea ajuta niste caini si pe ceilalti, nu? Cum am putea asigura pentru caini din adapost servicii de 4 stele sau doar de o stea si pentru ceilalti caini nimic, nimic?? Nu putem face diferentiere intre caini. Dar orasele au si pisici. Daca in tara ar fi doar pisici si doar 5000 in pericol, ne-am da desigur "peste cap" sa le luam noi in adapost. Am face un adapost si de 10.000 de pisici. Dar numarul lor este mult mai mare. Dar in tara avem si cai. Daca am avea grija doar pe pisici si am neglija caii batuti, ne-am simti vinovati fata de aceste animale blande. Practic, avem atat de multe specii de animale, iar un infinit de animale am putea spune, apartinand acestor specii sunt in pericol, incat putem considera toata tara "un adapost". Numai in acest fel gandind nu avem un sentiment de culpa ca ajutam unele animale si pe altele le lasam de izbeliste, desi au atata nevoie de ajutor! De aceea ne orientam spre aspectele macro. Observand ca unele probleme ale animalelor se repeta, am inceput sa dorim sa rezolvam "probleme generale", nu "cazuri", deoarece in acest mod putem ajuta mai multe animale pe unitatea de timp. Timpul cu care ajuti un caine in pericol sau timpul cu care ajuti toti cainii dintr-un foc (de ex, realizand lobby sa primeasca o lege buna), este acelasi. Se intampla si situatia ca avem legea, dar nu se aplica. Majoritatea romanilor nu isi castreaza cainii nici acum, desi sunt obligati in baza lg. 258/2013 art. 13 indice b. E mai simplu pentru ei sa arunce puii. Prin urmare, ne axam pe aceasta problema generala si nu pe un caine anume dintr-o anumita gospodarie care trebuie sterilizat inainte de a i se arunca puii. Dorim ca problema sa fie constientizata de societatea civila, pentru ca ea sa apeleze la parghiile necesare sa o rezolve. O alta problema este: majoritatea pisicilor de la bloc traiesc putin caci racesc si au paraziti. Dorim sa sensibilizam locatarii sa puna mana de la mana sa le prinda, sa le sterilizeze si sa le dea la adoptie. O alta problema: multi oameni de la tara isi bat caii, supraincarca caruta, ii potcovesc prea rar iar vara nu cunosc nici cati litri de apa recomanda veterinarii sa bea calul lor. Dorim sa realizam programe de constientizare pentru ca proprietarii sa aiba atitudinea dorita. Nu este usor. Este munca de pionierat iar rezultatele nu sunt spectaculoase de la inceput caci e vorba de grupe imense de animale. Pentru asociatia noastra problemele globale au prioritate asupra celor locale si individuale. Alocam mult timp rezolvarii problemelor globale. Pentru problemele individuale si locale, precum si pentru alte probleme inerente care apar, inclusiv pentru propriile nostre interactiuni, am alocat strict intervalul orelor 15-17, de luni pana vineri. Nu sunati in afara acestui interval orar! Insistam pe acest aspect deoarece telefoanele suna la asociatie nonstop. Daca nu ne intrerupeti muncim mai eficient si beneficiarele sunt animalele. Daca reluam munca dupa ce suntem intrerupti de dv nu mai putem relua lucrul cu aceeasi putere. Apreciem foarte mult acele persoane care nu suna la orice ora. Nu apreciem persoanele care ne suna la orice ora pentru ca "ele sunt cunostinte bune cu noi". Cunostintele bune ne lasa sa muncim pentru binele colectiv si nu ne intrerup in mod egoist pentru a le rezolva problema! Cunostintele bune nu ar trebui sa deranjeze pentru ca ele au nevoie de mancare pentru animale, de stapani pentru cateii lor, de sterilizare pentru cele doua pisici, de plangere penala impotriva vecinului rau, etc. Aceste probleme le avem cu totii!! Nu doar ele. Si nu ar trebui sa creeze haos pentru aceste probleme in rezolvarea unor probleme si mai grave, si mai complexe, problemele globale cu care se confrunta protectia animalelor. Urmarim sa ajutam mai mult persoanele cu bun simt, care nu ne deranjeaza, care ne cred pe cuvant si nu bagatelizeaza munca noastra, nici nu ne denigreaza in mod gratuit. Oamenii care nu creeaza haos sunt "oameni de echipa", oameni cu caracter si cu care poti sa construiesti. Trebuie sa intelegem ca protectia animalelor este precum un ocean urias, ca nu se pot rezolva toate problemele odata si de catre o singura persoana fie si juridica, si, de aceea, pentru a ajuta mai usor animalele, asociatiile si fundatiile s-au organizat pe anumite activitati, s-au axat pe anumite ramuri. Sunt multe ramuri in protectia animalelor. In inteles clasic protectia animalelor inseamna adoptii, sterilizare, adapostire, tratamente, hranire, legislatie si justitie. Organizatiile de la noi desfasoara munca intensa in astfel de ramuri, de care se simt atrase, pentru care au competenta si instrumente adecvate. Daca aveti o problema specifica ar trebui sa va adresati direct acelei organizatii care se ocupa de o astfel de problema si pe noi sa ne sunati mai ales pentru educatie. Educatia este domeniul ales de noi din protectia animalelor. Este un domeniu nou, de frontiera si de pionierat. Nici un ONG nu s-a preocupat pana acum numai de schimbarea mentalitatii romanilor fata de animale. Suntem la inceput, nu avem experienta nici noi in acest domeniu pe care il consideram foarte important, trebuie sa studiem foarte mult, sa gasim specialisti, sa realizam proiecte complexe, cu termene de respectat, suntem o echipa mica, de aceea, cu atat mai mult, va rugam sa aveti intelegere fata de programul nostru de relatii cu publicul. Actionand la nivel de tara rezultatele nu sunt spectaculoase si vizibile, ca de ex actiunea de a salva un caine calcat de masina. Ne asumam acest risc de a nu fi populari in randul iubitorilor de animale care vor rezultate imediat si pentru animalele strict de care se ocupa fiecare. Ar putea spune, si chiar unii o spun, "ca nu facem nimic". Va asiguram ca muncim foarte mult (in termeni populari, "pe branci"). Actiunile noastre nu sunt foarte vizibile, caci sunt foarte multe etape spre succes, este un numar foarte mare de animale de acoperit, este un numar foarte mare de oameni cu care interactionam, si nici nu ne putem sa comunicam anumite succese intermediare riscand sa pierdem actiunea in sine. ("Nu spune hop pana n-ai trecut parleazul" zice o veche vorba din batrani. Ne bucuram pentru fiecare pas mic si cu siguranta, punem caramizi importante, pe care vor cladi si altii, in protectia animalelor de succes din viitor, cand oamenii se vor purta mult mai frumos cu animalele. Un alt motiv pentru care am ales "politica macro" este faptul ca "politica micro" nu a dat roade. Nici la noi si nici la altii. Am mers cu sute de caini si pisici la doctor, am dus la sterilizare cateva mii de caini si pisici, am dat in adoptie cateva mii de caini si pisici, am lucrat in adaposturi cu sute de caini. Totusi, mereu eram frustati ca dinamica este prea mica si ajutam prea multe animale fata de cate aveau nevoie in acea secunda. Pur si simplu, nu aveam cum sa ajungem si la ele, ca la inundatii, cu barca de salvare. In 27 de ani de la Revolutie toti iubitorii de animale, dar absolut toti, au desfasurat politica micro, fiecare luand un anumit numar limitat de animale in grija, dupa posibilitati. Unii au cazat in apartament mai multe animale, altii au facut refugiu in curtea godpodariei luand cateva zeci de animale de pe strada in grija, altii au construit extravilan adaposturi cu 300-5000 de caini. Unele adaposturi au in plus cateva pisici, cativa cai, magarusi, gaste, vaci si alte animale. Sau au parcat clinica mobila intr-o localitate pentru o zi sau o luna sau mai multe si au sterilizat intre cateva zeci si cateva mii de animale. Per ansamblu, este vorba despre sute de mii, daca nu si mai mult, de animale salvate cu mari sacrificii financiare si cu mult efort. Oamenii "si-au luat de la gura", au transformat casele in adaposturi, au renuntat la concedii si la odihna in general, la relatii bune, la servicii bine platite, pentru a se dedica animalelor in impas. Cu toate acestea, rezultatul este nemultumitor pentru toti. "Nu se vede nimic din munca noastra", spun ei cu necaz si dezamagire. In continuare sunt foarte multi caini pe strazile tarii si pe toate soselele, au murit foarte multi caini eutanasiati, sunt foarte multe animale chinuite de proprii lor stapani, sunt foarte multe animale vanate, specii in extinctie si asa mai departe. CONCLUZIA GLOBALA: Pe langa politica micro desfasurata de fiecare (pe langa propriile noastre activitati de salvare) trebuie introdusi in ecuatia de salvare si marii actori, respectiv proprietarii de animale si primariile. Gratie unei politici de sensibilizare, proprietarii isi vor steriliza cainii aproape cu totii si aproape toate primariile vor oferi sterilizari gratuite pentru cainii cu proprietar la cabinetele veterinare cu care vor avea contract de concesionare. Astfel trecem la politica macro si vom vedea rezultate benefice macro. Cainii strazii se vor reduce exponential ca numar, pisicile strazii se vor reduce exponential ca numar, caii batuti si supraincarcati vor fi extrem de putini. Politica macro pentru alte specii decat animalele de companie inseamna politici de sensibilizare a exploatatorilor de animale in beneficiul activitatilor de sustenabilitate, iar in aceasta ecuatie trebuie implicate cu argumente presa si Parlamentul gratie unei constientizari adecvate. Animalele toate vor fi privite cu respect daca noi iubitorii de animale avem luciditatea sa recunoastem ca totul este o devenire, ca nu suntem buni doar noi, ca am fost si noi candva insensibili, ca cei pe care acum ii consideram insensibili pot deveni responsabili cu animalele, doar ca nu am utilizat noi caile cele mai potrivite de trezire a constiintei lor, prin informare, argumentare, implicare.

POLITICA ASOCIATIEI
Ne ocupam preponderent de schimbarea mentalitatii oamenilor fata de animale. "Preventie" este cuvantul de ordine, intelegand prin aceasta preventie prin informare. "Un om informat face cat 10", spune un vechi proverb. Informati, vom fi mai puternici si numarul cruzimilor va fi mai mic. Prioritatea noastra este schimbarea mentalitatii noastre, a tuturor, in ceea ce priveste animalele. La ora aceasta auzim la televizor doar atat,"cainele musca, cainele omoara". "Cainele este cel mai rau dusman". In loc sa auzim stiri precum "un caine are nevoie de asta si de asta, mananca asta, trebuie tinut astfel, trebuie sterilizat la varsta, daca nu, asta, si asta" (dam caz). In acest moment protectia animalelor din Romania nu face fata numarului mare de cruzimi. Sunt atat de multe animale in impas incat raza noastra de acoperire este cu mult depasita. La noi, dar si la toate organizatiile, suna zilnic persoane care vor sa luam caini in adapost, sa ii ducem la veterinar pentru a fi tratati de boli si in urma accidentelor, oameni care vor sa depunem reclamatii pentru animale ucise si pentru un infinit de situatii. Ar trebui ca fondurile nostre sa fie uriase! ("Uriase" e putin zis). Dar mai sunt si pisicile de salvat. Mai sunt si alte animale. Suntem sunati de ex. pentru oi, pentru animale de ferma, pentru animalele de la circ, pentru cele vanate. "Faceti ceva! striga oamenii. Ca sa nu mai spunem ca tonul pe care ne cer ajutorul este urmatorul: "sunteti asociatie, trebuie sa faceti toate aceste operatiuni, sunteti obligati". Si am face-o daca am avea bani. Insa banii nostri si ale tuturor organizatiilor au fost mereu spre zero. Caci foarte putine persoane doneaza. Organizatiile care au cat de cat bani la noi sunt cele care primesc fonduri din strainatate. Cele cu capital romanesc, cum este si organizatia noastra, ne descurcam foarte greu. Marea majoritate a actiunilor le-am facut pana acum cu bani imprumutati, ceea ce trebuie apreciat cu atat mai mult (!), caci marea majoritate a oamenilor nu ar fi facut absolut nimic in aceste conditii. Este prin urmare foarte greu sa intervenim in toate aceste cazuri de cruzimi care ne sunt semnalate zilnic. Daca am fi Superman, ar fi perfect. Sa putem veni fara benzina, fara angajati si in cateva secunde sa salvam de la moarte toti acesti caini! (Cum isi inchipuie cei care ne reproseaza "ca de ce nu o facem, doar avem asociatie"). In realitate, nu suntem Super-man, suntem super-oameni obisnuiti. (Doar cu o super-bunavointa). Si totusi intrebarea ramane. "Cum am putea salva toti acesti caini si pe toate aceste animale? Acest lucru ni-l dorim si noi. Cat mai repede posibil, si absolut pe toate. Aceasta a fost intrebarea pe care asociatia si-a adresat-o non-stop de la intemeiere. Din 2000, anul in care am inceput activitatea, am trecut prin toate ramurile protectiei animalelor, cautand "parghia suprema" ( "Sfantul Graal"), prin care sa ajutam toate animalele "dintr-un foc". Am lucrat pe rand in cateva adaposturi cu circa 400 de caini, am scos un ziar pentru protectia animalelor (pe frontonul caruia scria "ziar inteligent, ziar nerasist"), am dus la tratament sute de animale bolnave, am sterilizat pe propriile speze sau impreuna cu primariile sau cu alte organizatii mii de caini, am organizat aproape 100 de mitinguri la Parlament, la Guvern si la hingheri, am dat Guvernul si hingherii in judecata, am participat la discutarea si emiterea unor legi si proiecte la Parlament, la Guvern si a unor hotarari de consiliu la Primaria Generala, am realizat zeci de sedinte cu iubitorii de animale pentru ca sa functionam mai bine ca un tot, am pus umarul la intemeierea primei federatii si am intrat in urmatoarele federatii, am sprijinit nasterea unor noi asociatii, am dat sfaturi bune la sute de mii de oameni in impas care nu aveau nici o idee incotro sa apuce intr-o situatie de criza (aspect foarte important), am realizat targuri de adoptie si de informare, am intreprins actiuni pentru cainii din China si pentru delfinii din Japonia, am punctat "Ziua internationala de eliberare a animalelor de exploatare si de suferinta", am fost voluntari la clinica mobila a Fundatiei "Brigitte Bardot", am pus umarul in organizarea a zeci de sedinte la primarie cu oameni din primarie si organizatiile, am mers la emisiuni si am dat interviuri, am organizat conferinte de presa, am dat in adoptie 3000 de caini si pisici in Romania, prin propriile eforturi (suntem singura organizatie care am avut om angajat la adoptii) si am ajutat oamenii ca prin intermediul site-ului nostru sa dea in adoptie mii, poate zeci de mii de alti caini si pisici. Mereu am trecut de la una la alta, plecand dintr-o ramura in alta (spre disperarea unora care se obisnuisera sa fie ajutati de noi si nu au mai beneficiat de acel sprijin). Cu tot efortul extraordinar, rezultatele au fost modeste de fiecare data. Doar un numar limitat de animale era ajutat de fiecare data, din cate aveau nevoie, intrebarea persistand: "Cum putem ajuta "dintr-un foc" toate animalele aflate in suferinta? Care sunt parghiile care sa ajute dintr-o data toate animalele, si nu pe rand, cum se intampla in mod real? ("Ca sa nu scoatem apa din lac cu galeata"... ). Moartea fiecarui animal de langa noi a declansat noi si noi meditatii: "asteptand sa le vina randul sa fie ajutate, cele mai multe animale mor", "la ora acesta exista o mortalitate nesfarsita in randul animalelor". Protectia animalelor nu face fata "nici pe departe" unei asemenea situatii. Sunt ajutate poate 0,2% dintre animalele din Romania. Saracia este unul dintre motive. Dar, nici daca am fi unii dintre cei mai bogati oameni din Romania si am aloca intreaga avere protectiei animalelor, tot n-am ajuta toate animalele, decat foarte foarte putine, poate maxim 1% din totalul celor care au nevoie de noi in aceasta clipa (animale in impas). "Salvarea punctuala" inseamna mult prea putin fata de cererea existenta in mod real intr-un moment dat. Speciile in sine trebuie ajutate, nu cateva animale. Si prin actiuni de masa, nu doar prin actiuni locale si nu doar la nivelul unui grup restrans. Noi nu vizam sa salvam in mod punctual unele animale despre care ni se aduce la cunostinta ca au anumite nevoi, caci stim din experienta ca in acel moment este o nevoie de masa si in aceeasi situatie se zbat infinit mai multe animale despre care nimeni niciodata nu o sa ne aduca la cunostinta. Educatia pare a fi raspunsul la toate. Si pare a fi si singurul mod de abordare just din partea asociatiei noastre, fara ca sa ajutam pe unele animale si pe altele sa le neglijam total. Astfel, ajutam in mod egal toate animalele. Caci nu le putem adaposti pe toate noi, nici nu le putem steriliza pe toate noi. Si nici alte metode clasice de ajutor nu functioneaza pentru un numar atat de mare de animale, practic, pentru toate. Experienta ne-a maturizat. Am inteles dupa indelungi cautari ca numarul urias de animale care au nevoie de protectie are ca si cauza mentalitatea si nivelul redus de educatie. Aici ne referim la faptul ca pentru majoritatea locuitorilor animalele nu inseamna mare lucru, poate doar o sursa de hrana si de castig. De aceea ne-am decis sa actionam aici, la cauza, in acest punct fierbinte, un fel de loc "unde se bat muntii in capete". Fiind vorba de cauza, educatia este chiar un loc unde se bat muntii in capete. "Sine qua non", cum ar spune latinii ("fara de care nu se poate"). Fara ea, avem impresia toti care ne batem cu sistemul si care suntem pe baricade de mult timp, ca lucram in zadar. Ca "ce lucram azi, se surpa noaptea". Nu se vad nici intr-un fel efectele muncii noastre uriase!! Ca in legenda "Mesterul Manole". Nici efectele muncii noastre, nici ale muncii copiilor nostri. Care se nasc, cresc si devin si ei victimile sistemului, vad nevoile animalelor si incep sa se bata pentru ele, sa-si cheltuiasca tot timpul liber, toti banii si toate fortele care sa le ajute. Cu toate astea, nici ei nu vad dupa mult efort depus ca "animalele sunt bine si la locul lor". Generatii de oamenii se confrunta cu aceeasi problema. Pana cand? Educatia nu este nicidecum Cenusareasa protectiei. Mai degraba este domeniul regal al protectiei animalelor. Noi toti trebuie sa ii acordam mai multa atentie. "Educatie" este insa un cuvant pretentios. Poate mai indicat ar fi aici cuvantul "informare", adica prezentarea adecvata a experientei noastre si a experientei stiintifice la zi, intr-un fel accesibil intelegerii oamenilor de pretutindeni, modulat. Totul trebuie sa fie simplu, usor de inteles. Astfel dorim sa informam in mod adecvat, repetat, pana cand sa sensibilizam si sa responsabilizam populatia. Odata ce oamenii au inteles un lucru si il aplica, si il reaplica si el devine obicei, de la care se mai inspira si alti vecini, se cheama ca ne-am atins scopul. Noi dorim sa realizam campanii de comunicare in masa despre nevoile etologice ale fiecarei specii in parte. Noi nu putem considera a priori ca "unii oameni sunt cruzi si altii sunt buni". Consideram ca avem de a face, mai degraba, cu multi oameni neinformati. De obicei, salvatorii de animale se concentreaza pe animalele respective si nu se mai preocupa si de oamenii din vecinatatea acelor animale. De ex. le iau puii abandonati si peste 6 luni iar le iau, si acestia abandoneaza iar, si peste 6 luni iar, si tot asa, creand nenumarate victime umane si canine. Aceasta este insa o greseala. Ei nu inteleg nimic, caci persista in abandon. Daca le explica cineva s-ar putea sa existe sansa ca ei sa inteleaga ceva si data viitoare sa-si castreze cainele. Daca vrem sa ajutam animalele, trebuie sa ajutam intai oamenii. In special unde avem suprafete mari de acoperit, deoarece la nivel zonal si subzonal ne mai descurcam si singuri. Salvatorii nu pot fi in orice loc unde sunt animale. Animalele sunt "cata frunza si iarba". Animalele sunt inconjurate pretutindeni de oameni de rand, fara pretentie de salvatori. Pot fi acestia transformati? Pot deveni ei salvatori? Cu siguranta ca da, ca se poate schimba ceva, folosind insa o "cheie" potrivita. Chiar si cu bani putini, cu personal putin, in cat mai scurt timp si prin abordarea globala a acestei probleme complexe, pentru toate animalele in impas din tara, pentru caini, pentru pisici, pasari, pesti, animale salbatice din padure, cele de abator. Si mediul care este poluat este o prioritate pentru noi caci mediul este "casa animalelor" si trebuie sa o pastram curata. Concluzia este interesanta: Adevaratul "Superman", si adevaratul "Graal" suntem noi toti. Si nimeni altii. Putem face minuni cu totii, daca gandim adecvat. Daca ne schimbam mentalitatea, atragem dupa sine si bunastarea animalelor. Atragem si schimbarea legilor. In acest moment foarte greu putem schimba vreo lege cu mentalitatea romanilor, dar si cu mentalitatea parlamentarilor, (care nu se diferentiaza prea mult de a oamenilor obisnuiti). Noi ne-am convins dupa foarte multe actiuni fara succes pe langa Parlament. Daca dorim azi ca Parlamentul sa emita legi bune si lipsite de cruzime pentru caini, pisici, caii salbatici, ursi, animalele de consum, cele din padure, din apa, din aer, de la circ si de la zoo, si sa nu ne mai izbim ca de un zid invizibil la Parlament, trebuie sa reconsideram comunicarea. Profesorii de la Facultatea de Comunicare spun studentilor lor ca "Daca exista o problema pe lumea asta, inseamna ca este o problema de comunicare". Comunicarea schimba mentalitatea si mentalitatea in consecinta schimba legislatia. Ele sunt instrumente-cheie pentru un viitor luminos in ceea ce priveste animalele. Ele sunt parghii nationale. Au o putere de acoperire colosala, practic, cat o tara. Daca integram aceste aspecte peste 50 de ani nu vor mai exista decat putini cruzimi, desi ele exista din vremuri imemoriale si sunt mentionate la 1870 si la 1900, de cand avem primele date despre protectia animalelor in tara. Prin comunicare adecvata indreptam Romania spre o "dezvoltare durabila".

SPRIJINITI-NE FINANCIAR
Avem nevoie si de bani, este adevarat. Oriunde mergem pentru animale, ni se cer bani: si la tipografie, si la cabinetul veterinar, si la paine, si la pet-shop, si ca sa platim site-ul, si ca sa platim angajati, si la benzinarie, si oriunde. Nimeni nu spune (cum ar fi si normal): "voi sunteti de la protectia animalelor, ajutati gratuit pe oricine, nu cereti bani cui ii faceti un serviciu, prin urmare nu aveti bani, si deci va ajutam gratuit si noi". Ar fi bine ca acest aspect sa fie aprofundat de catre populatie. Am avea foarte multi bani daca v-am taxa pentru orice serviciu efectuat, cat de mic, ca la cabinetele veterinare, chit ca noi v-am cere preturi mici, sociale. Dar dv. considerati ca donatiile "de undeva" acopera aceste servicii concrete catre dv. Este o poveste frumoasa cea cu donatiile, care ar fi multe, "fara numar", "fara numar". In realitate donatiile nu vin ca in povestile transmis naiv sau intentionat. Nu exista "ziua si donatia". Ar fi frumos sa aiba animalele parte de atatia bani. Realitatea in ceea ne priveste, si in ceea ce priveste in general protectia, este cruda: sunt foarte putini bani. Fara exceptiile care confirma regula, care au sponsori din afara, dar care nici ele nu au venituri excesive. Asociatia noastra are capital 100% romanesc. Avem si noi probleme, ca toti romanii, cu plata hranei, a facturilor, cu plata medicamentelor si a serviciilor medicale, cu implementarea actiunilor. Daca fiecare om care suna la noi ar dona 5 lei, am avea bani sa ajutam milioane de animale si nu am mai imprumuta bani niciodata. Caci noi interactionam cu un numar urias de oameni! In realitate nici macar 5% nu doneaza vreodata vreun leu. Peste jumatate dintre actiuni am fost nevoiti sa le realizam cu bani imprumutati si am urmarit sa ii dam ulterior inapoi din donatii. Insa sunt perioade, chiar si acum, cand ramanem datori pe termen lung. Daca veti dona 5 lei ori de cate ori dati animale prin site-ul nostru, ori de cate ori va rezolvati problemele cu sfaturile noastre bune, ori de cate ori beneficiati de la noi de consiliere juridica, vom putea ajuta in continuare multe animale. Majoritatea celor ajutati nu dau niciodata nici un leu, si in special aici intra persoanele pe care le ajutam frecvent. Donatiile vin mai degraba de la persoane pe care nu le-am vazut niciodata la fata si pe care probabil nu le-am ajutat niciodata, ceea ce este un paradox. Daca veti dona 5 lei pe an, urmand ca in celaltalte luni sa donati celorlalte ONG-uri care se ocupa de alte ramuri ale protectiei animalelor cum ar fi adapostirea, sterilizarea si tratamentul animalelor, iarasi vom avea bani sa continuam activitatea noastra. Ajutati cu 5 lei lunar si protectorii de zona, in aceeasi masura cu organizatiile, sau jumatate jumatate. Au foarte multe animale in grija si se zbat in nevoi de neinchipuit. Daca dam unii altora 5 lei lunar, vom functiona ca un fel de "C.A.R perpetuum mobile" si vom avea mereu bani sa ajutam animalele.

MINCIUNILE CARE SE VEHICULEAZA IN PROTECTIA ANIMALELOR:
Minciunile arunca protectia animalelor in Evul Mediu. Ceea ce este cel mai trist, este ca ele vin si din interior. De foarte multe ori chiar si liderii de organizatii spun minciuni despre colegii lor de genul ca acestia "nu fac nimic" si "sunt plini de bani". Prin aceasta isi ridica un fel de piedestal cum ca ei ar fi mai buni si mai puternici. Fals. Fiecare ajutor pe care il acordam animalelor, cat de mic, straluceste ca aurul, chiar si din noroi, si nu este nevoie sa ne ridicam piedestale. Din contra, cu minciunile pe care le aruncam unii despre altii, ne sapam propriul piedestal si vom cadea. Invidia macina pe multa lume. In cazul in care suntem invidiosi ar trebui sa tratam problema constructiv: "da, cutare a facut ceva nemaipomenit pentru animale, ia sa incerc si eu sa fac si mai mult". Pe minciunile noastre, ale iubitorilor de animale, ca pe un organ plin de puroi, se aseaza minciunile acelor autoritati si mass-media corupte. Ele transmit adevarul si mai trunchiat. Noi si nimeni altcineva le construim fundatia pe care acestia aseaza minciuni si mai mari. Spre bucuria lor! Nu trebuie sa depuna un efort prea mare ca sa inventeze aspecte, caci le furnizam chiar noi. Pe minciunile noastre construiesc si alte categorii de persoane, de exemplu, cei care fac rau animalelor si cei care lanseaza zvonuri false cu buna stiinta urmarind un interes financiar de grup. De la Revolutie incoace ONG-urile sunt folosite ca un fel de "paratrasnete" ale maselor suparate ca nu se rezolva mai nimic. In acest fel se abate ura maselor de la adevaratii vinovati care au puterea si banii pe mana lor. (Cine altcineva decat statul? De ex. in anul 2014 ASPA a primit un buget de 7 milioane de euro. Nu exista vreo organizatie care sa fi avut aceeasi suma de bani anul trecut.) Minciunile duc protectia animalelor in derizoriu. Este un mare pacat sa mintim. De minciunile noastre sunt afectate in primul rand animalele. Apoi ne desconsideram pe noi insine. In ultimul rand facem rau si celui vizat. Daca avem dubii ca cineva "sta degeaba", putem pune mana pe telefon sa-l intrebam ce activitate are, daca are. La fel procedam cu celelalte dubii ale noastre. Prin urmare, nu acceptati sa fiti mintiti. Intrerupeti dialogul cu persoanele care exagereaza despre cineva spunand ca "e plin de bani" si "nu mai face nimic". Atrageti-le atentia cat de mult rau fac animalelor, invitati-i sa se informeze corect si sa nu mai arunce zvonuri. Informati-va direct de la sursa. Protectia animalelor nu este o cloaca. Este cel nobil lucru de pe suprafata pamantului si trebuie sa-l mentinem ca atare.

ALATURATI-VA NOUA!
Daca aveti aceeasi viziune cu noi, sugestii sau daca doriti sa fiti voluntari, va rugam sa ne contactati pentru a participa la actiuni alaturi de noi.
Nu sunati pentru: adapostirea unor animale, tratamentul acestora, adoptia acestora :
Sunati pentru: gestionarea in masa a animalelor unei localitati
Sustineti asociatia noastra (hiperlink)
SITE:

Cristi Rusu - Webmaster

admin@cutu-cutu.ro. Va rugam sa nu trimiteti mail-uri legate de adoptii sau alte probleme pe aceasta adresa.

CONDUCERE:

presedinte Marcela Pîslă