"Ana lui Manole" sau flagelul aruncarii puilor

FB_IMG_1547737145227

,,ANA LUI MANOLE" SAU FLAGELUL ARUNCARII PUILOR

Motto:
Reprezentant adapost caini: ”Numarul de pui abandonati in Bucuresti si in judetul Ilfov intr-un an de zile este atat de mare, incat, daca este sa ii punem unul langa altul, refacem drumul Bucuresti-Brasov!”

"Caci ce ziua construia, noaptea se darama...", spune si legenda. Drumurile care ziua sunt "curatate" de caini de salvatorii si de serviciile de gestionare, in zori sunt reumplute de proprietari....

FENOMENUL PUILOR SI AL ANIMALELOR ADULTE ARUNCATE

Zilnic ne confruntam cu situatia in care persoane care gasesc pui abandonati fara mame ne suna sa-i preluam. Uneori puii sunt aruncati cu tot cu mame. Sunt aruncate din gospodarii si animalele care musca sau creaza daune (omoara pasari, de exemplu). Numarul lor este foarte mare! Puii sunt gasiti atat in Bucuresti cat si in jurul sau in orice localitate: in piete, la gunoi, la blocuri, la marginea localitatilor, in padure, pe marginea drumului. Suspiciunea generala este ca ei provin mai ales din localitatile rurale, fiind aruncati ritmic de catre proprietarii care nu si-au sterilizat cainii si pisicile. In Bucuresti sterilizarea se realizeaza de ani de zile, (ea a inceput imediat dupa Revolutie), existand aici, practic, o “cultura a sterilizarii animalelor”: in Bucuresti este cel mai mare numar de organizatii pentru protectia animalelor, sunt mii de iubitori de animale, sunt cele mai multe clinici mobile, sunt multe campanii de sterilizare gratuita, toate cabinetele veterinare sterilizeaza animale de companie, sunt autoritati care gestioneaza foarte mult situatia, sunt cele mai multe adaposturi private si publice, se da in adoptie cel mai mare numar de caini si pisici. Insa in afara Capitalei sterilizarea este ramasa mult in urma desi este un aspect care tine de civilizatie. Este adevarat ca dupa modelul Capitalei si orasele mari au inceput sa aiba centre de sterilizare si chiar campanii gratuite. Chiar si localitatile mici si rurale au inceput mai nou sa sterilizeze animalele, mai ales prin aportul clinicilor mobile, care au un rol sanitar foarte puternic. Tot mai mult, tot mai des, auzim de campanii de sterilizare si la tara, adeseori gratuite, prin implicare privata. Mai multe cabinete veterinare de la tara au inceput sa sterilizeze caini si pisici. Fata de acum 10 ani situatia este mult imbunatatita. Dar, suntem la inceput si suntem departe de cifra necesara de sterilizari, care sa ne asigure noua, oamenilor, confort pe strada, prin neabandonarea puilor de caine. Sunt foarte multi pui abandonati! Atat de multi sunt, incat, o presedinta de organizatie care conduce un adapost cu 300 de caini si care primeste zilnic cereri ca sa primeasca pui, a spus in spatiul public ca ”numarul de pui abandonati in Bucuresti si in judetul Ilfov intr-un an de zile, este atat de mare incat, daca este sa ii punem unul langa altul, facem drumul Bucuresti-Brasov”!! Evident, adaposturile nu sunt o solutie! Ele au capacitate limitata de cazare (100-300 caini, media) iar majoritatea puilor fac parvoviroza in adaposturi, o boala virala si mortala (ceea ce face ca in unele tari sa fie si interzisa adapostirea puilor). Totusi, majoritatea adaposturilor fac eforturi si preiau o mica parte a puilor. Marea majoritate a puilor (apreciem ca 90% dintre ei) nu pot fi preluati de catre nici o persoana si moare din cauze naturale (fara mancare, fara apa, fara a se putea hrani uneori caci sunt aruncati inainte de a fi intarcati si de a fi capabili sa manance singuri, in frig, fiind calcati de masini, rapusi de boli, omorati de animale salbatice sau otraviti). O parte a lor supravietuieste pe strazi, creste si da nastere necontrolat, acolo, la multe alte randuri de pui, in conditii improprii si de risc. Aceasta drama este cunoscuta in special organizatiilor pentru protectia animalelor, la care apeleaza in primul rand cei care ii gasesc. Gasitorii puilor nu suna la Politie! De aceea politia nu are suficiente date despre acest fenomen. (Spre deosebire de cazurile de caini care musca si care sunt imediat reclamate la Politie). Situatia puilor insa este cunoscuta autoritatilor de profil care gestioneaza animale de companie si medicilor veterinari. Proprietarii arunca puii pe furis, in zori, seara, in locuri laturalnice, pentru a nu fi vazuti, caci ar risca sa fie filmati, loviti, amendati sau supusi oprobiului public daca ar fi vazuti. Iata de ce abandonul puilor este un fenomen de o amploare uriasa, underground, tacut, ostil si puternic destabilizator al situatiei de pe strada, precum un flagel. Adeseori proprietarii, satui de fatarea care are loc de doua ori pe an la catea si de trei ori pe an la pisica, arunca si mamele odata cu puii! Pe de o parte salvatorii preiau pui si animale adulte si le cazeaza la ei acasa sau in adaposturi. Pe de alta parte autoritatile, conform legii, prind cainii liberi si ii cazeaza timp de doua saptamani, iar daca nu sunt adoptati, ii pot eutanasia. In acest moment, cand sa avem strazile libere de animale, vin proprietarii si le reumplu cu caini la loc, facand eforturile uriase ale salvatorilor si ale autoritatilor nule. Oricat am salva, oricat am prelua, mereu ne trezim cu animale pe strazi si aceasta se reflecta in toata tara. Iata de ce abandonul este principalul responsabil cu prezenta animalelor pe strazi. Cainii de pe strada traiesc putin (aprox. 3 ani, fiind media apreciata de catre veterinari, fiind deci preluati de serviciile publice de gestionare, calcati de masini, adoptati, otraviti ori murind de boli). Cainii din curti insa traiesc speranta de viata normala (aproximativ 13 ani, conform aprecierii veterinare si nu mor din cauze naturale si nenaturale decat rareori caci au apa, mancare, ajutor medical, nu sunt prinsi, loviti, otraviti). Ei realimenteaza incontinuu strazile. Schema de inmultire realizata de medicii veterinari arata ca o catea si puii ei (care cresc!) dau nastere altor pui, facand impreuna in 7 generatii aprox. 4000 de caini. Iata cam cati caini se abandoneaza. Doar oprirea inmultirii necontrolate a animalelor de companie cu detinator , din gospodarii, duce la reducerea, si, in cele din urma, la oprirea fenomenului animalelor fara stapan. Daca dispare abandonul, dispar si animalele de pe strazi. Eforturile organizatiilor, ale salvatorilor de animale persoane fizice si ale autoritatilor de profil nu reusesc, doar ele singular, chiar daca fac eforturi uriase, sa stabilizeze acest fenomen de masa nedorit al cainilor strazii, decat nesemnificativ si temporar, datorita abandonului. Este o lupta fara sfarsit! In care se consuma foarte multe fonduri private si publice(banii romanilor!). Este o lupta care face iubitorii de animale sa spuna dezamagiti, obositi si saraciti ca “nu vad luminita de la capatul tunelului”. Practic, adevaratii hingheri sunt proprietarii neglijenti de caini si de pisici care arunca puii cu multa nepasare si fara nici o remuscare. Proprietarii care arunca sunt atat de multi, (practic, majoritatea lor arunca), incat lupta cu ei este inegala si face foarte multe victim. Victime sunt si animalele aruncate si oamenii implicati. Puii atrag multa compasiune. Puii au modificat destinele a foarte multi salvatori. Multi oameni au salvat prea multi pui, dintr-o mare compasiune, dar si-au distrus locuintele, buna convietuire cu vecinii, situatia materiala a lor s-a degradat de la zi la zi prin investitii foarte mari in mancare, cazare si medicamente, iar altii au fost nevoiti, complesiti de volumul de munca, sa-si paraseasca serviciile. Este necesar ca proprietarii sa inceteze sa mai faca victime! Efortul in acest sens doar al clinicilor mobile nu este suficient. Parcarea unei clinici mobile intr-o localitate timp de aprox. 3 zile, in care doar unele persoane civilizate aduc cainii la sterilizare, nu este suficienta. Animalele trebuie sterilizate in orice curte si pe intreg parcusul anului, nu doar cand soseste o clinica mobila intamplator in localitate. Proprietarii trebuie invatati sa-si aduca la sterilizare cainii la cabinetele veterinare locale oricand este necesar. Doar efortul unui popor intreg face sa nu mai avem caini pe strada. Aici, la nivel ultim, trebuie sa fie dusa “batalia” cea mai mare, intelegand , de fapt, ca resposabilitatea sterilizarii animalului din curte revine proprietarului, nu unui ONG sau unei autoritati. Aici, la varf, trebuie duse cele mai mari eforturi de convingere. Cainii din mai reprezinta “causa causorum” a cainilor strazii. Noi putem impreuna, ONG-uri, autoritati si salvatori de animale, sa ajutam proprietarii ca sa-si rezolve problemele. Dar nu ne putem substitui eforturilor lor. Aici este cea mai mare greseala pe care o facem: ne substituim proprietarilor in loc sa ne recunoastem rolul de asistenti! (Organizatiile si salvatorii au mai ales aceasta atitudine si incearca sa suplineasca rolul lor, practic, incercand sa-i duca pe proprietari “in spate” precum duce Atlas lumea in spate in mitologie si incercand sa le sterilizeze cat mai multe animale din gospodarie). Noi salvatorii nu putem duce in spate un popor! O alta greseala este cea in care proprietarul este neglijat din ecuatia cainilor strazii. El lipseste! Se arunca vina pe ONG-uri si pe autoritati ca sunt caini pe strada, dar niciodata nu se arunca vina pe proprietari. Desi ei sunt principalii vinovati. Degetul nu trebuie indreptat catre autoritati si catre organizatii. Ci numai la sursa, si anume, unde animalele se inmultesc liber si necontrolat. O alta greseala este aceea de a-i considera pe proprietari “incapabili sa invete sa-si duca animalele vreodata singuri la doctor. Considerandu-i incapabili sa fie responsabilizati, refractari la infinit, pe criteriul ca “ei nu pot, nu vor si nimic nu ii poate convinge s-o faca” ii punem automat pe o treapta inferioara noua, total de nedorit. Este un extremism de care trebuie sa ne ferim. Noi “cei buni” (“destepti”, “puri”) si ei ‘cei rai” iar intre noi bariere ireconciliabile. Noi, facand eforturi supraumane sa le preluam animalele “caci ei nu sunt in stare”. Exista foarte multe asemenea opinii printre salvatorii de animale disperati de numarul animalelor aruncate din gospodarii si ca este necesar sa cheltuie atat de multi bani si atat de mult timp din cauza proprietarilor. Insa este necesar sa luam in calcul ca proprietarii sunt in primul rand oameni CARE NU SUNT INFORMATI SUFICIENT. Sondajele ar putea arata ca 95% dintre proprietari nu stiu ca sunt obligati sa isi sterilizeze animalele, ca nu au voie sa arunce puii si care sunt beneficiile sterilizarii. Rolul nostru este in primul rand de aceea de a-i informa. Ii putem si ajuta concret cu un anumit numar de sterilizari dar nu le putem lua rolul de administratori ai propriei gospodarii cu animale. Este necesar sa-i ajutam in primul rand sa inteleaga rolul lor. Mass media are un rol urias in aceasta directie si o poate face usor. Mai usor decat o institutie sau un ONG. Este necesar sa aloce mai mult timp acestui aspect in emisiuni si la stiri. De asemenea, sunt foarte necesare si campanile de informare realizate de catre specialisti. Sugeram in acest sens ca sa existe campanii de informare si preventive chiar in cadrul Ministerului afacerilor Interne, fiind campanii proprii sau in derulare cu o organizatie cum este si noastra sau cu alte institutii. Primariile au un rol important in informare. Afisele la sediul primariilor si ale institutiilor publice (precum posta) sunt foarte utile. Bannerele stradale (chiar si unul singur amplasat pe o strada a localitatii) ar putea oferi usor informatii pentru toti locuitorii si chiar persoanelor in trecere. Sunt foarte necesare si campanile de informare “door to door” in care echipe mixte compuse din veterinari concesionari, persoane din primarie, ai serviciilor de gestionare a animalelor, politisti si membri ONG le explica care sunt obligatiile legale si beneficiile sterilizarii. Posta ar putea oferi odata cu talonul de pensie si flyere despre sterilizare. Politia ar putea da amenzi si avertismente si pe langa amenda poate oferi si un flyer. Fenomenul mai ales al “puilor” este unul complex. Daca proprietarii sunt invatati de oameni cu experienta ca noi si inteleg ca vina animalelor de pe strada le revine lor, atunci problema este pe jumatate rezolvata. Daca proprietarii capata obiceiul sterilizarii cainilor ei vor transmite acest obicei si copiilor lor. Atunci vom avea o tara educata si vom avea o tara fara caini pe strada. Atunci si situatia pisicilor este rezolvata, caci cine capata obiceiul sterilizarii cainilor, va steriliza si pisicile sale din propria constiinta. Detalii despre abandon se gasesc mereu pe paginile de Fb ale salvatorilor de animale. Si asociatia noastra a directionat multe asemenea cazuri pe o pagina de Facebook tematica utila informarii celor care doresc mai multe detalii despre abandon si pe care va sugeram sa o utilizati ca pe un instrument util de lucru. Ea se intituleaza Asociatia “Cutu, cutu”- Pisici si caini abandonati . Este timpul ca legislatia sa fie pusa in aplicare. Pentru ca abandonul este greu de demonstrate si amendat (oamenii arunca puii necipati, pe furis si fara martori), trebuie amendata nesterilizarea. Politia Romana si veterinarii concesionari au competente legale de control. In special politia rurala este necesar sa desfasoare controale, caci in mediul rural sunt cele mai multe cazuri de abandon si de cruzimi. Este importanta implicarea cadrelor de politie de pe raza localitatilor rurale. Orasele au facut eforturi deja si au sterilizat o parte dintre animale, insa la sate sterilizarea abia a inceput si are marea majoritate a animalelor de companie(caini , pisici) nesterilizate (poate in proportie de 90%). Iata de ce sunt necesare controalele la usa gospodariilor compuse din echipe mixte de politisti, veterinari concesionari, politisti locali si membri ai organizatiilor pentru protectia animalelor, care sa ceara carnetul de sanatate al cainilor atestand sterilizarea animalului, cu stampila unui veterinar. Controalele vor responsabiliza proprietarii de animale. Chiar daca primesc si un simplu avertisment sau o amenda, ii va face sa fie mult mai atenti la situatia cainilor din gospodarie. Se vor gandi de doua ori inainte de a abandona! Vor steriliza mult mai multi caini. Cabinetele veterinare de pretutindeni isi vor face treaba iar strazile vor fi curate, nepopulate de pui nedoriti.

AUTORITATILE POT STERILIZA GRATUIT CAINII CU STAPAN
Autoritatile pot ajuta proprietarii in baza HG nr 1059/2013, art. 41 sa sterilizeze gratuit. Ele pot concesiona prin hotarare de consiliu local serviciile de sterilizare gratuita catre un cabinet veterinar local sau catre o clinica mobila. Pot asigura serilizare gratuita pentru toti cainii cu proprietar din localitate (de rasa comuna sau metisi, conform legii ) sau pentru o anumita parte a lor (pentru cazurile sociale).

Presedinte
Marcela Pisla